Sistemul de învăţământ din România

Sistemul de învăţământ din România

Prima şcoală românească. Clădirea şcolii - astăzi muzeu
Sistemul de învăţământ reprezintă subsistemul principal al sistemului de educaţie. Structura sistemului de învăţământ din România cuprinde: învăţământul preşcolar, învăţământul primar, învăţământul secundar inferior, învăţământul general obligatoriu, învăţământul secundar superior, şcolile de arte şi meserii, şcolile de ucenici, învăţământul post-liceal şi învăţământul superior.
După 1989 învăţământul românesc a înregistrat progrese în ciuda condiţiilor economice dificile şi a schimbărilor care au intervenit în viaţa socială. După 1998 a fost demarată reforma în educaţie, ca urmare a democratizării treptate şi a infuziei fondurilor europene şi ale Băncii Mondiale.

Cuprins
1 Istoric
2 Învăţământul preşcolar
3 Învăţământul general obligatoriu
3.1 Învăţământul primar
3.2 Învăţământul secundar inferior
4 Învăţământul secundar superior
5 Şcolile de arte şi meserii
6 Învăţământul post-liceal
7 Învăţământul superior
8 Bibliografie
9 Note
Istoric

De la constituirea principatelor române, educația se făcea în şcoli bisericești de pe lângă episcopii, mănăstiri și biserici și în școli domnești, înființate pe lângă curţile domnilor. În acele şcoli se predau religie, citire și scriere în limba slavonă. După traducerea cărţilor bisericeşti în limba română în secolul al XVII-lea sub Matei Basarab și Vasile Lupu, educaţia se făcea în limba română, până la domnia fanarioților în secolul al XVIII-lea. Atunci s-a introdus și limba greacă în special în şcolile mai bine organizate frecventate de clerici şi fii de boieri: Şcoala domnească, Sfinţii Trei Ierarhi din Iaşi şi cea de la Mănăstirea Sfântu Sava din Bucureşti. Unele materii au fost predate în aceste şcoli şi în limbile latină şi franceză. Limba română ajunsese la un moment dat să fie înlocuită aproape complet de limba greacă. În perioada fanariotă învăţământul a decăzut tot mai mult până la începutul secolului al XIX-lea când Gheorghe Lazăr a deschis prima şcoală românească la Sfântu Sava în 1816. L-au urmat discipolii săi I. E. Rădulescu, Paladi și alții. În urma regulamentului de organizare a şcolilor din 1832, s-au înfiinţat şcoli în aproape toate capitalele de judeţe ale Munteniei, pe lângă seminariile de la Curtea de Argeş, Râmnicu Vâlcea, Buzău. În Moldova, George Asachi a înființat la 1814 la Iaşi prima şcoală românească de inginerie şi a redeschis-o pe cea de la Trei Ierarhi care s-a transformat mai târziu în Şcoala normală Vasile Lupu. Şcolile primare de la oraşe și de la sate au început să prospere. Prin legea învăţământului din 1865 se declara obligativitatea învăţământului primar.
Învăţământul preşcolar

Legea învăţământului nr.84/1995 prevedea generalizarea treptată a grupei pregătitoare pentru şcoală, astfel încât rata de înscriere a copiilor la grădiniţă a crescut anual. Anul 2000 a adus o nouă viziune despre educaţia preşcolară, văzută, în cadrul programului educaţional “Organizarea învăţământului preprimar”, iar în anul 2002 a fost iniţiat programul „Generalizarea grupei mari pregătitoare în învăţământul preşcolar românesc”. În perioada 2005-2006, a fost elaborată Strategia Ministerului Educaţiei şi Cercetării în domeniul educaţiei timpurii, cu sprijinul UNICEF.
În învăţământul preşcolar sunt incluşi copii cu vârste cuprinse între 3 ani şi 6-7 ani. Activităţile se desfăşoară în grădiniţe cu program normal, prelungit sau săptămânal. Învăţământul preşcolar este structurat pe două niveluri: nivelul I ce urmăreşte socializarea copiilor cu vârste cuprinse între 3 şi 5 ani şi nivelul II ce urmăreşte pregătirea pentru şcoală a copiilor cu vârste cuprinse între 5 şi 7 ani.
Educaţie timpurie
5-6 ani Grupa mare
4-5 ani Grupa mijlocie
3-4 ani Grupa mică
Învăţământ preşcolar
Antepreşcolar
Potrivit noii legi a educaţiei propusă de ministrul educaţiei Daniel Funeriu şi aprobată de guvern în 12 aprilie 2010, clasa pregătitoare de la grădiniţă se va muta la învăţământul primar. În vederea asigurării calităţii educaţiei şi a optimizării gestionării resurselor, unităţile de învăţământ şi autorităţile administraţiei publice locale pot decide înfiinţarea consorţiilor şcolare care sunt parteneriate contractuale dintre unităţile de învăţământ.
Învăţământul general obligatoriu

Învăţământul general obligatoriu este de zece clase, vârsta de debut a şcolarităţii fiind de 7 ani, sau de 6 ani la cererea părinţilor. Teoretic, vârsta de încheiere a învăţământului general obligatoriu este de 16-17 ani. Din anul şcolar 2003-2004[1] clasele a IX-a şi a X-a sunt finalizate cu certificat de absolvire.
Învăţământul primar
Învăţământul primar cuprinde clasele I-IV şi funcţionează numai ca învăţământ cu formă de zi, de regulă, cu program de dimineaţă. Vârsta de încheiere a învăţământului primar este de 10-11 ani.
Învăţământul secundar inferior
Învăţământul secundar inferior sau gimnaziul cuprinde clasele V-VIII şi funcţionează în general ca învăţământ cu formă de zi. Se finalizează cu susţinerea unor teze cu subiect unic în clasele a VII-a şi a VIII-a. Vârsta de încheiere a gimnaziului este de 14-15 ani.
Învățământ obligatoriu
15-16 ani Clasa a IX-a
14-15 ani Clasa a VIII-a
13-14 ani Clasa a VII-a
12-13 ani Clasa a VI-a
11-12 ani Clasa a V-a
Învăţământ gimnazial
10-11 ani Clasa a IV-a
9-10 ani Clasa a III-a
8-9 ani Clasa a II-a
7-8 ani Clasa I
6-7 ani Clasa pregătitoare
Învățământ primar
Învăţământul secundar superior

Învăţământul secundar superior cuprinde liceele care organizează cursuri de zi, cu durata de patru ani (clasele IX-XII) şi cursuri serale sau fără frecvenţă. Liceul este structurat pe trei filiere: filiera teoretică - cu profilurile: real şi umanist; filiera tehnologică - cu profilurile: exploatarea resurselor naturale, protecţia mediului, servicii şi tehnic şi filiera vocaţională - cu profilurile: artistic, sportiv şi teologic. Studiile liceale se încheie cu un examen naţional de bacalaureat.
Potrivit noii legi a educaţiei, din 2013 clasa a IX-a se va muta la gimnaziu.

Examen de certificare a calificării
Învățământ postliceal
BAC
Clasa a XIII-a
BAC Clasa a XII-a
Clasa a XII-a Examen de certificare a calificării
Clasa a XI-a Clasa a XI-a Clasa a XI-a
Clasa a X-a Clasa a X-a Clasa a X-a
Examen de certificare a calificării Teoretic Tehnologic Vocațional
Școală profesională Învățământ liceal
Şcolile de arte şi meserii

În funcţie de profilul şi complexitatea pregătirii, şcolile de arte şi meserii organizează cursuri de zi şi serale cu durata de doi până la patru ani pentru absolvenţi de gimnaziu care au obţinut certificat de absolvire. Studiile se încheie cu un examen de absolvire în urma căruia se obţine o diplomă ce atestă pregătirea ca muncitor calificat în meseria aleasă. Absolvenţii şcolilor de arte şi meserii au posibilitatea de a frecventa învăţământul liceal la forma serală.
Şcolile de ucenici funcţionează în cadrul şcolilor de arte şi meserii, iar studiile sunt preponderent practice şi au o durată de 1-3 ani, în funcţie de complexitatea meseriilor. Se pot înscrie absolvenţi de gimnaziu cu sau fără certificat de absolvire. Studiile se încheie cu un examen de absolvire în urma căruia se obţine o diplomă ce atestă pregătirea ca muncitor calificat în meseria aleasă.
Învăţământul post-liceal

Învăţământul post-liceal este organizat din iniţiativa Ministerului Educaţiei şi Cercetării sau la cererea agenţilor economici. Studiile au o durată de 1-3 ani, în funcţie de complexitatea profesiilor. În învăţământul post-liceal admiterea se face prin concurs.
Învăţământul superior

Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca
Învăţământul superior se organizează în trei cicluri conform Legii nr. 288 din 24 iunie 2004 privind organizarea studiilor universitare, respectiv studii universitare de licenţă, studii universitare de masterat şi studii universitare de doctorat. Conform articolului 4, ciclul I cuprinde studii universitare de licenţă, corespunzător unui număr cuprins între minimum 180 de credite (licenţă 3 ani) şi maximum 240 de credite (licenţă 4 ani), conform Sistemului European de Credite de Studiu Transferabile (ECTS). Conform articolului 8, ciclul II cuprinde studii universitare de masterat care corespund unui număr de credite de studiu transferabile cuprins, de regulă, între 90 şi 120. La învăţământul de zi, durata normală a studiilor universitare de masterat este de 1 până la 2 ani. Ciclul III cuprinde studiile universitare de doctorat care au, de regulă, o durată de 3 ani.
Învăţământul superior de scurtă durată, care s-a desfăşurat în colegiile universitare existente la data publicării Legii nr. 288 din 24 iunie 2004, s-a reorganizat în studii universitare de licenţă, în domeniile existente sau apropiate, iar absolvenţilor cu diplomă de învăţământ superior de scurtă li s-a dat posibilitatea de a continua studiile pentru a obţine licenţa în cadrul ciclului I.

sursa