Sa schimbi scutecul pampers sau sa te prefaci interesat de reluarea unui fault absolut banal din timpul meciului? Aceasta este intrebarea pe care majoritatea taticilor si-o pun ori de cate ori sunt confruntati cu situatia prezentata mai sus. Ca le place sa o recunoasca sau nu, proaspetii tatici nu asteapta tocmai nerabdatori momentul schimbatului scutecului pampers si sunt ingroziti de el inca de dinaintea nasterii bebelusului. Prefera sa paseze responsabilitatea mamei sau oricarui alt om aflat prin preajma.
Pentru acestia, am pregatit o lista de lucruri interesante despre scutecele pampers, pentru a le demonstra faptul ca, in trecut, era foarte dificil sa schimbi bebelusul si ca nu au niciun motiv sa mai fuga de acest moment, ba chiar trebuie sa ofere, din cand in cand, o mana de ajutor:
1. Marion Donovan a inventat scutecele pampers de unica folosinta, in 1949, nemultumita fiind de cele din material textile, pe care trebuia sa le spele dupa fiecare utilizare. Primul material folosit de ea: perdeaua de dus. Inventia ei a reprezentat punctul de plecare pentru scutecele de astazi, astfel ca Marion a primit 4 brevete pentru descoperirea ei, unul inclusiv pentru folosirea capselor de plastic ce au inlocuit acele de siguranta si care erau foarte periculoase, atat pentru copil, cat si pentru parinti.
2. Vei schimba copilul de cel putin 4.700 de ori inainte ca acesta sa fi invatat sa faca la olita. Pare un numar cam mare pentru munca unei singure persoane, nu e asa?
3. In secolul 17 era crezut faptul ca urina are proprietati dezinfectante si, astfel, in loc sa fie spalate scutecele, acestea erau pur si simplu puse la uscat in fata focului. Si, in loc sa fie spalati bebelusii in acel moment, erau dati doar cu rasina de copac incalzita. Astfel a aparut pudra pentru copii din zilele noastre.
4. Parintii din 1949 erau incurajati sa isi invete bebelusii sa faca la olita la putin timp dupa nastere.
5. Tot in secolul 17, bebelusii erau tinuti intr-un tricou din fibre de in, aveau o centura mare pentru a-i sustine, un scutec pampers realizat dintr-un servet de masa si erau inveliti si stransi in ceva mare pentru a-si tine mainile pe langa corp. Drept rezultat, a existat o intreaga generatie de copii imobili.
6. Primele automate cu scutece si-au facut debutul la Disneyland, in California, in 1989. Ideea i-a apartinut lui Cathy Leogrande, mama a doi copii, care s-a confruntat cu necesitatea unui scutec pampers pe care nu l-a avut insa la indemana. A fost un real success. Automatele Happy Babies erau proiectate pentru a oferi un scutec de unica folosinta, un servetel umed si un sac de plastic in care sa arunci scutecul dupa folosire.
7. In anul 1961, 90% dintre copii erau invatati sa faca la olita pana sa implineasca 2 ani. Astazi, doar 4% dintre copii stiu sa faca acest lucru pana la 2 ani si jumatate, 60% pana la varsta de 3 ani, 88% pana la 3 ani si jumatate si 98% pana la varsta de 4 ani.
8. Scutecele pampers au fost mentionate in cultura egiptenilor, aztecilor si romanilor. Se spune ca primul scutec ar fi fost folosit cand Adam si Eva au avut primul copil.
Lucrurile au mai evoluat in ultima perioada, astfel ca un sfat pentru taticii care insista ca schimbatul unui scutec nu este de ei: ajutati mamicile. Peste ani, va va fi dor de acest obicei. Glumeam, desigur ca nu.
Recomandari ghiozdane de scoala pentru copii
Va prezentam recomandarile noastre pentru ghiozdane de scoala pentru copii din gradinita, clasele pregatitoare si pana in clasa IV.
Aceste recomandari sunt facute prin prisma urmatoarelor criterii:
Aceste recomandari sunt facute prin prisma urmatoarelor criterii:
- marime (nu am inclus ghiozdanelele prea mici pentru a fi efectiv utile sau cele prea mari ce ar putea afecta coloana copiilor in timp)
- bretele reglabile
- materiale rezistente, lavabile
- reduceri oferite de catre noriel.ro la toate modelele prezentate
- stamp-uri (impriemeuri) atractive pentru copii
- greutate: cu cat mai usoare, cu atat mai bine, am considerat noi
- cel putin 2 compartimente: un compartiment principal si unul secundar
Unele modele, beneficiaza si de alte caracteristici pe care nu le-am considerat strict necesare insa sunt folositoare, de genul:
- buzunare laterale din plasa
- manere intarite, dublate
- spate ergonomic / captusit
- buzunare laterale cu fermoar
- curea reglabila pentru bust
- benzi reflectorizante
- partea de jos a ghiozdanului, rezistenta, rigida si captusita.
Acestea sunt recomandarile noastre in privinta ghiozdanelor:
- ghiozdan copii - lego city fire cu geanta sport detasabila 41cm
- ghiozdan lego friends pop star cu geanta sport detasabila 41cm
- ghiozdan lego ninjago kai cu geanta sport detasabila 41cm
- ghiozdan lego city fire cu geanta sport detasabila 37cm
- ghiozdan littlest pet shop ii - 37cm
- ghiozdan gradinita - lego friends 36cm
- ghiozdan scoala - littlest pet shop 38cm - mov
- ghiozdan Star Wars 38cm
- ghiozdan capitan America 38cm
- ghiozdan - Avengers 38cm
- ghiozdan gradinita - cenusareasa 27cm
- ghiozdan minnie mouse 25cm
- ghiozdan mickey mouse 25cm
- ghiozdan disney frozen 28cm
- ghiozdan doctorita plusica 28cm
- ghiozdan finding dory 28cm
- ghiozdan disney princess 28cm
- ghiozdan spiderman 28cm
- ghiozdan bunul dinozaur 24cm
Sistemul de învăţământ din România
Sistemul de învăţământ din România
Prima şcoală românească. Clădirea şcolii - astăzi muzeu
Sistemul de învăţământ reprezintă subsistemul principal al sistemului de educaţie. Structura sistemului de învăţământ din România cuprinde: învăţământul preşcolar, învăţământul primar, învăţământul secundar inferior, învăţământul general obligatoriu, învăţământul secundar superior, şcolile de arte şi meserii, şcolile de ucenici, învăţământul post-liceal şi învăţământul superior.
După 1989 învăţământul românesc a înregistrat progrese în ciuda condiţiilor economice dificile şi a schimbărilor care au intervenit în viaţa socială. După 1998 a fost demarată reforma în educaţie, ca urmare a democratizării treptate şi a infuziei fondurilor europene şi ale Băncii Mondiale.
Cuprins
1 Istoric
2 Învăţământul preşcolar
3 Învăţământul general obligatoriu
3.1 Învăţământul primar
3.2 Învăţământul secundar inferior
4 Învăţământul secundar superior
5 Şcolile de arte şi meserii
6 Învăţământul post-liceal
7 Învăţământul superior
8 Bibliografie
9 Note
Istoric
De la constituirea principatelor române, educația se făcea în şcoli bisericești de pe lângă episcopii, mănăstiri și biserici și în școli domnești, înființate pe lângă curţile domnilor. În acele şcoli se predau religie, citire și scriere în limba slavonă. După traducerea cărţilor bisericeşti în limba română în secolul al XVII-lea sub Matei Basarab și Vasile Lupu, educaţia se făcea în limba română, până la domnia fanarioților în secolul al XVIII-lea. Atunci s-a introdus și limba greacă în special în şcolile mai bine organizate frecventate de clerici şi fii de boieri: Şcoala domnească, Sfinţii Trei Ierarhi din Iaşi şi cea de la Mănăstirea Sfântu Sava din Bucureşti. Unele materii au fost predate în aceste şcoli şi în limbile latină şi franceză. Limba română ajunsese la un moment dat să fie înlocuită aproape complet de limba greacă. În perioada fanariotă învăţământul a decăzut tot mai mult până la începutul secolului al XIX-lea când Gheorghe Lazăr a deschis prima şcoală românească la Sfântu Sava în 1816. L-au urmat discipolii săi I. E. Rădulescu, Paladi și alții. În urma regulamentului de organizare a şcolilor din 1832, s-au înfiinţat şcoli în aproape toate capitalele de judeţe ale Munteniei, pe lângă seminariile de la Curtea de Argeş, Râmnicu Vâlcea, Buzău. În Moldova, George Asachi a înființat la 1814 la Iaşi prima şcoală românească de inginerie şi a redeschis-o pe cea de la Trei Ierarhi care s-a transformat mai târziu în Şcoala normală Vasile Lupu. Şcolile primare de la oraşe și de la sate au început să prospere. Prin legea învăţământului din 1865 se declara obligativitatea învăţământului primar.
Învăţământul preşcolar
Legea învăţământului nr.84/1995 prevedea generalizarea treptată a grupei pregătitoare pentru şcoală, astfel încât rata de înscriere a copiilor la grădiniţă a crescut anual. Anul 2000 a adus o nouă viziune despre educaţia preşcolară, văzută, în cadrul programului educaţional “Organizarea învăţământului preprimar”, iar în anul 2002 a fost iniţiat programul „Generalizarea grupei mari pregătitoare în învăţământul preşcolar românesc”. În perioada 2005-2006, a fost elaborată Strategia Ministerului Educaţiei şi Cercetării în domeniul educaţiei timpurii, cu sprijinul UNICEF.
În învăţământul preşcolar sunt incluşi copii cu vârste cuprinse între 3 ani şi 6-7 ani. Activităţile se desfăşoară în grădiniţe cu program normal, prelungit sau săptămânal. Învăţământul preşcolar este structurat pe două niveluri: nivelul I ce urmăreşte socializarea copiilor cu vârste cuprinse între 3 şi 5 ani şi nivelul II ce urmăreşte pregătirea pentru şcoală a copiilor cu vârste cuprinse între 5 şi 7 ani.
Educaţie timpurie
5-6 ani Grupa mare
4-5 ani Grupa mijlocie
3-4 ani Grupa mică
Învăţământ preşcolar
Antepreşcolar
Potrivit noii legi a educaţiei propusă de ministrul educaţiei Daniel Funeriu şi aprobată de guvern în 12 aprilie 2010, clasa pregătitoare de la grădiniţă se va muta la învăţământul primar. În vederea asigurării calităţii educaţiei şi a optimizării gestionării resurselor, unităţile de învăţământ şi autorităţile administraţiei publice locale pot decide înfiinţarea consorţiilor şcolare care sunt parteneriate contractuale dintre unităţile de învăţământ.
Învăţământul general obligatoriu
Învăţământul general obligatoriu este de zece clase, vârsta de debut a şcolarităţii fiind de 7 ani, sau de 6 ani la cererea părinţilor. Teoretic, vârsta de încheiere a învăţământului general obligatoriu este de 16-17 ani. Din anul şcolar 2003-2004[1] clasele a IX-a şi a X-a sunt finalizate cu certificat de absolvire.
Învăţământul primar
Învăţământul primar cuprinde clasele I-IV şi funcţionează numai ca învăţământ cu formă de zi, de regulă, cu program de dimineaţă. Vârsta de încheiere a învăţământului primar este de 10-11 ani.
Învăţământul secundar inferior
Învăţământul secundar inferior sau gimnaziul cuprinde clasele V-VIII şi funcţionează în general ca învăţământ cu formă de zi. Se finalizează cu susţinerea unor teze cu subiect unic în clasele a VII-a şi a VIII-a. Vârsta de încheiere a gimnaziului este de 14-15 ani.
Învățământ obligatoriu
15-16 ani Clasa a IX-a
14-15 ani Clasa a VIII-a
13-14 ani Clasa a VII-a
12-13 ani Clasa a VI-a
11-12 ani Clasa a V-a
Învăţământ gimnazial
10-11 ani Clasa a IV-a
9-10 ani Clasa a III-a
8-9 ani Clasa a II-a
7-8 ani Clasa I
6-7 ani Clasa pregătitoare
Învățământ primar
Învăţământul secundar superior
Învăţământul secundar superior cuprinde liceele care organizează cursuri de zi, cu durata de patru ani (clasele IX-XII) şi cursuri serale sau fără frecvenţă. Liceul este structurat pe trei filiere: filiera teoretică - cu profilurile: real şi umanist; filiera tehnologică - cu profilurile: exploatarea resurselor naturale, protecţia mediului, servicii şi tehnic şi filiera vocaţională - cu profilurile: artistic, sportiv şi teologic. Studiile liceale se încheie cu un examen naţional de bacalaureat.
Potrivit noii legi a educaţiei, din 2013 clasa a IX-a se va muta la gimnaziu.
Examen de certificare a calificării
Învățământ postliceal
BAC
Clasa a XIII-a
BAC Clasa a XII-a
Clasa a XII-a Examen de certificare a calificării
Clasa a XI-a Clasa a XI-a Clasa a XI-a
Clasa a X-a Clasa a X-a Clasa a X-a
Examen de certificare a calificării Teoretic Tehnologic Vocațional
Școală profesională Învățământ liceal
Şcolile de arte şi meserii
În funcţie de profilul şi complexitatea pregătirii, şcolile de arte şi meserii organizează cursuri de zi şi serale cu durata de doi până la patru ani pentru absolvenţi de gimnaziu care au obţinut certificat de absolvire. Studiile se încheie cu un examen de absolvire în urma căruia se obţine o diplomă ce atestă pregătirea ca muncitor calificat în meseria aleasă. Absolvenţii şcolilor de arte şi meserii au posibilitatea de a frecventa învăţământul liceal la forma serală.
Şcolile de ucenici funcţionează în cadrul şcolilor de arte şi meserii, iar studiile sunt preponderent practice şi au o durată de 1-3 ani, în funcţie de complexitatea meseriilor. Se pot înscrie absolvenţi de gimnaziu cu sau fără certificat de absolvire. Studiile se încheie cu un examen de absolvire în urma căruia se obţine o diplomă ce atestă pregătirea ca muncitor calificat în meseria aleasă.
Învăţământul post-liceal
Învăţământul post-liceal este organizat din iniţiativa Ministerului Educaţiei şi Cercetării sau la cererea agenţilor economici. Studiile au o durată de 1-3 ani, în funcţie de complexitatea profesiilor. În învăţământul post-liceal admiterea se face prin concurs.
Învăţământul superior
Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca
Învăţământul superior se organizează în trei cicluri conform Legii nr. 288 din 24 iunie 2004 privind organizarea studiilor universitare, respectiv studii universitare de licenţă, studii universitare de masterat şi studii universitare de doctorat. Conform articolului 4, ciclul I cuprinde studii universitare de licenţă, corespunzător unui număr cuprins între minimum 180 de credite (licenţă 3 ani) şi maximum 240 de credite (licenţă 4 ani), conform Sistemului European de Credite de Studiu Transferabile (ECTS). Conform articolului 8, ciclul II cuprinde studii universitare de masterat care corespund unui număr de credite de studiu transferabile cuprins, de regulă, între 90 şi 120. La învăţământul de zi, durata normală a studiilor universitare de masterat este de 1 până la 2 ani. Ciclul III cuprinde studiile universitare de doctorat care au, de regulă, o durată de 3 ani.
Învăţământul superior de scurtă durată, care s-a desfăşurat în colegiile universitare existente la data publicării Legii nr. 288 din 24 iunie 2004, s-a reorganizat în studii universitare de licenţă, în domeniile existente sau apropiate, iar absolvenţilor cu diplomă de învăţământ superior de scurtă li s-a dat posibilitatea de a continua studiile pentru a obţine licenţa în cadrul ciclului I.
sursa
Prima şcoală românească. Clădirea şcolii - astăzi muzeu
Sistemul de învăţământ reprezintă subsistemul principal al sistemului de educaţie. Structura sistemului de învăţământ din România cuprinde: învăţământul preşcolar, învăţământul primar, învăţământul secundar inferior, învăţământul general obligatoriu, învăţământul secundar superior, şcolile de arte şi meserii, şcolile de ucenici, învăţământul post-liceal şi învăţământul superior.
După 1989 învăţământul românesc a înregistrat progrese în ciuda condiţiilor economice dificile şi a schimbărilor care au intervenit în viaţa socială. După 1998 a fost demarată reforma în educaţie, ca urmare a democratizării treptate şi a infuziei fondurilor europene şi ale Băncii Mondiale.
Cuprins
1 Istoric
2 Învăţământul preşcolar
3 Învăţământul general obligatoriu
3.1 Învăţământul primar
3.2 Învăţământul secundar inferior
4 Învăţământul secundar superior
5 Şcolile de arte şi meserii
6 Învăţământul post-liceal
7 Învăţământul superior
8 Bibliografie
9 Note
Istoric
De la constituirea principatelor române, educația se făcea în şcoli bisericești de pe lângă episcopii, mănăstiri și biserici și în școli domnești, înființate pe lângă curţile domnilor. În acele şcoli se predau religie, citire și scriere în limba slavonă. După traducerea cărţilor bisericeşti în limba română în secolul al XVII-lea sub Matei Basarab și Vasile Lupu, educaţia se făcea în limba română, până la domnia fanarioților în secolul al XVIII-lea. Atunci s-a introdus și limba greacă în special în şcolile mai bine organizate frecventate de clerici şi fii de boieri: Şcoala domnească, Sfinţii Trei Ierarhi din Iaşi şi cea de la Mănăstirea Sfântu Sava din Bucureşti. Unele materii au fost predate în aceste şcoli şi în limbile latină şi franceză. Limba română ajunsese la un moment dat să fie înlocuită aproape complet de limba greacă. În perioada fanariotă învăţământul a decăzut tot mai mult până la începutul secolului al XIX-lea când Gheorghe Lazăr a deschis prima şcoală românească la Sfântu Sava în 1816. L-au urmat discipolii săi I. E. Rădulescu, Paladi și alții. În urma regulamentului de organizare a şcolilor din 1832, s-au înfiinţat şcoli în aproape toate capitalele de judeţe ale Munteniei, pe lângă seminariile de la Curtea de Argeş, Râmnicu Vâlcea, Buzău. În Moldova, George Asachi a înființat la 1814 la Iaşi prima şcoală românească de inginerie şi a redeschis-o pe cea de la Trei Ierarhi care s-a transformat mai târziu în Şcoala normală Vasile Lupu. Şcolile primare de la oraşe și de la sate au început să prospere. Prin legea învăţământului din 1865 se declara obligativitatea învăţământului primar.
Învăţământul preşcolar
Legea învăţământului nr.84/1995 prevedea generalizarea treptată a grupei pregătitoare pentru şcoală, astfel încât rata de înscriere a copiilor la grădiniţă a crescut anual. Anul 2000 a adus o nouă viziune despre educaţia preşcolară, văzută, în cadrul programului educaţional “Organizarea învăţământului preprimar”, iar în anul 2002 a fost iniţiat programul „Generalizarea grupei mari pregătitoare în învăţământul preşcolar românesc”. În perioada 2005-2006, a fost elaborată Strategia Ministerului Educaţiei şi Cercetării în domeniul educaţiei timpurii, cu sprijinul UNICEF.
În învăţământul preşcolar sunt incluşi copii cu vârste cuprinse între 3 ani şi 6-7 ani. Activităţile se desfăşoară în grădiniţe cu program normal, prelungit sau săptămânal. Învăţământul preşcolar este structurat pe două niveluri: nivelul I ce urmăreşte socializarea copiilor cu vârste cuprinse între 3 şi 5 ani şi nivelul II ce urmăreşte pregătirea pentru şcoală a copiilor cu vârste cuprinse între 5 şi 7 ani.
Educaţie timpurie
5-6 ani Grupa mare
4-5 ani Grupa mijlocie
3-4 ani Grupa mică
Învăţământ preşcolar
Antepreşcolar
Potrivit noii legi a educaţiei propusă de ministrul educaţiei Daniel Funeriu şi aprobată de guvern în 12 aprilie 2010, clasa pregătitoare de la grădiniţă se va muta la învăţământul primar. În vederea asigurării calităţii educaţiei şi a optimizării gestionării resurselor, unităţile de învăţământ şi autorităţile administraţiei publice locale pot decide înfiinţarea consorţiilor şcolare care sunt parteneriate contractuale dintre unităţile de învăţământ.
Învăţământul general obligatoriu
Învăţământul general obligatoriu este de zece clase, vârsta de debut a şcolarităţii fiind de 7 ani, sau de 6 ani la cererea părinţilor. Teoretic, vârsta de încheiere a învăţământului general obligatoriu este de 16-17 ani. Din anul şcolar 2003-2004[1] clasele a IX-a şi a X-a sunt finalizate cu certificat de absolvire.
Învăţământul primar
Învăţământul primar cuprinde clasele I-IV şi funcţionează numai ca învăţământ cu formă de zi, de regulă, cu program de dimineaţă. Vârsta de încheiere a învăţământului primar este de 10-11 ani.
Învăţământul secundar inferior
Învăţământul secundar inferior sau gimnaziul cuprinde clasele V-VIII şi funcţionează în general ca învăţământ cu formă de zi. Se finalizează cu susţinerea unor teze cu subiect unic în clasele a VII-a şi a VIII-a. Vârsta de încheiere a gimnaziului este de 14-15 ani.
Învățământ obligatoriu
15-16 ani Clasa a IX-a
14-15 ani Clasa a VIII-a
13-14 ani Clasa a VII-a
12-13 ani Clasa a VI-a
11-12 ani Clasa a V-a
Învăţământ gimnazial
10-11 ani Clasa a IV-a
9-10 ani Clasa a III-a
8-9 ani Clasa a II-a
7-8 ani Clasa I
6-7 ani Clasa pregătitoare
Învățământ primar
Învăţământul secundar superior
Învăţământul secundar superior cuprinde liceele care organizează cursuri de zi, cu durata de patru ani (clasele IX-XII) şi cursuri serale sau fără frecvenţă. Liceul este structurat pe trei filiere: filiera teoretică - cu profilurile: real şi umanist; filiera tehnologică - cu profilurile: exploatarea resurselor naturale, protecţia mediului, servicii şi tehnic şi filiera vocaţională - cu profilurile: artistic, sportiv şi teologic. Studiile liceale se încheie cu un examen naţional de bacalaureat.
Potrivit noii legi a educaţiei, din 2013 clasa a IX-a se va muta la gimnaziu.
Examen de certificare a calificării
Învățământ postliceal
BAC
Clasa a XIII-a
BAC Clasa a XII-a
Clasa a XII-a Examen de certificare a calificării
Clasa a XI-a Clasa a XI-a Clasa a XI-a
Clasa a X-a Clasa a X-a Clasa a X-a
Examen de certificare a calificării Teoretic Tehnologic Vocațional
Școală profesională Învățământ liceal
Şcolile de arte şi meserii
În funcţie de profilul şi complexitatea pregătirii, şcolile de arte şi meserii organizează cursuri de zi şi serale cu durata de doi până la patru ani pentru absolvenţi de gimnaziu care au obţinut certificat de absolvire. Studiile se încheie cu un examen de absolvire în urma căruia se obţine o diplomă ce atestă pregătirea ca muncitor calificat în meseria aleasă. Absolvenţii şcolilor de arte şi meserii au posibilitatea de a frecventa învăţământul liceal la forma serală.
Şcolile de ucenici funcţionează în cadrul şcolilor de arte şi meserii, iar studiile sunt preponderent practice şi au o durată de 1-3 ani, în funcţie de complexitatea meseriilor. Se pot înscrie absolvenţi de gimnaziu cu sau fără certificat de absolvire. Studiile se încheie cu un examen de absolvire în urma căruia se obţine o diplomă ce atestă pregătirea ca muncitor calificat în meseria aleasă.
Învăţământul post-liceal
Învăţământul post-liceal este organizat din iniţiativa Ministerului Educaţiei şi Cercetării sau la cererea agenţilor economici. Studiile au o durată de 1-3 ani, în funcţie de complexitatea profesiilor. În învăţământul post-liceal admiterea se face prin concurs.
Învăţământul superior
Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca
Învăţământul superior se organizează în trei cicluri conform Legii nr. 288 din 24 iunie 2004 privind organizarea studiilor universitare, respectiv studii universitare de licenţă, studii universitare de masterat şi studii universitare de doctorat. Conform articolului 4, ciclul I cuprinde studii universitare de licenţă, corespunzător unui număr cuprins între minimum 180 de credite (licenţă 3 ani) şi maximum 240 de credite (licenţă 4 ani), conform Sistemului European de Credite de Studiu Transferabile (ECTS). Conform articolului 8, ciclul II cuprinde studii universitare de masterat care corespund unui număr de credite de studiu transferabile cuprins, de regulă, între 90 şi 120. La învăţământul de zi, durata normală a studiilor universitare de masterat este de 1 până la 2 ani. Ciclul III cuprinde studiile universitare de doctorat care au, de regulă, o durată de 3 ani.
Învăţământul superior de scurtă durată, care s-a desfăşurat în colegiile universitare existente la data publicării Legii nr. 288 din 24 iunie 2004, s-a reorganizat în studii universitare de licenţă, în domeniile existente sau apropiate, iar absolvenţilor cu diplomă de învăţământ superior de scurtă li s-a dat posibilitatea de a continua studiile pentru a obţine licenţa în cadrul ciclului I.
sursa
Ce jucarii ar trebui sa ii cumpar copilului meu?
Tot aud acest gen de intrebari in ultimul timp:
Bineinteles ca exista astfel de articole, majoritatea insa contine truisme: aveai nevoie de un articol sa iti spuna ca copilul tau nu trebuie sa manance ceafa de porc de la 1 an? Ai cu adevarat nevoie de un articol care sa iti spuna ce jucarii sa ii cumperi? Daca nu exista un astfel de articol sau tu nu il gasesti, ii vei cumpara copilului tau, un topor, 2 cutite si un Desert Eagle .44?
In principiu, cred ca ar trebui sa ai copii atunci cand educatia, situatia financiara si cerebrala iti permite acest lucru, din toate punctele de vedere. Sunt truisme, tine de common sense, daca nu ai capacitatea de a intelege acest lucru, cu siguranta nu vei gasi adevarul in vreun articol pe net.
Vrei sa gasesti raspunsul la aceste intrebari? Citeste, invata, asculta-ti copilul, gandeste, intreaba insa trageti propriile concluzii intrucat toti copiii sunt diferiti. Daca parintii vostri ar fi ascultat fara discernamant de sfaturi ca acestea, nu am mai fi avut un Hagi, o Comaneci, un Ivan Patzaichin.
Am fi fost toti la fel. Si ar fi fost pacat.
In consecinta, sfatul meu este sa va jucati cu copilul vostru, sa il ascultati, sa tineti cont de dorintele, nazuintele sale, sa nu va proiectati voi asupra lui, temerile, complexele si tarele voastre, sa intelegeti ca are drumul sau si voi trebuie sa il sprijiniti pe acesta, nu sa il abateti de la el si sa il faceti sa traiasca viata pe care voi v-ati fi dorit-o pentru voi.
Este copilul vostru dar nu sunteti voi.
Este parte din voi dar are si o parte a sa, proprie,
Ati vrut sa faceti fotbal si nu ati facut? Pacat, poate insa el are ocazia de a fi un mare dansator, nu il ratati de la inceput doar pentru ca voua vi se pare ca topaiala nu e barbateasca si voi ati fi vrut sa il vedeti la Dinamo / Steaua, dand goluri in campionate.
Ce jucarii sa ii cumparati? Alea care ii fac bucurie si pe care vi le permiteti. Nu alea care va plac voua sau pe care le considerati voi amuzante / potrivite.
Exista copii care adora jucariile de plus, dupa cum exista copii care iubesc masinutele ori avioanele.
NU SUNTEM TOTI LA FEL!
Si zau ca asta este un lucru bun.
Inainte sa il complexati, povestindu-i cat de bine faceati voi acelasi lucru la varsta lui, cat de mult, cat de corect, cat de viteaz si destept erati, ganditi-va daca nu cumva exagerati putin. Si daca nu sunteti Ghandi, Bill Gates, Bohr sau Capablanca, iar toate realizarile voastre extreme pana la varsta asta, s-au oprit la o casa, un masina si ce sa bagati in gura seara, atunci eu cred ca pe undeva v-ati ratacit.
Incurajati-l, sfatuiti-l, sprijiniti-l dar lasati-l sa isi aleaga drumul.
Iar in privinta jucariilor, cumparati-i ce il face sa zambeasca, sa rada, sa va stranga in brate fericit, pt ca asta este tot ceea ce conteaza.
Indiferent ca vorbim de camioane, machete de masini, puzzle-uri, figurine, desen si pictura, plastilina-olarit sau trotinete.
Daca scoala este importanta? Da, cu siguranta. Intrebati-va insa daca ati prefera sa il vedeti ca ajunge profesor / doctor sau...inventator? Sau scriitor?
Sistemul nostru de invatamant, nu este printre cele mai bune, statisticile sunt graitoare in acest sens, avem analfabeti, o rata de violenta incredibil de ridicata, extrem de multi habotnici si din ce mai putini, oameni de geniu.
Sistemul de invatamant (atentie, nu si de "educatie", copilul se educa acasa de catre parinti, nu la scoala de catre profesori) romanesc, urmareste doar sa ii uniformizeze, sa scoata din ei niste robotei utili, nu oameni cu coloana vertebrala.
Pe scurt? Iubiti-va copiii pentru ca sunt minunati si oferiti-le jucariile care ii fac sa zambeasca pe ei, nu pe voi.
Astea sunt spre exemplu jucariile preferate ale copiilor mei si eu nu ii judec pentru gusturile lor:
- ce mancare sa ii dau?
- ce jucarii sa ii cumpar?
- ce sporturi sa faca?
- ce prieteni sa aiba?
- cat sa invete zilnic?
- cat sa il las pe calculator?
Bineinteles ca exista astfel de articole, majoritatea insa contine truisme: aveai nevoie de un articol sa iti spuna ca copilul tau nu trebuie sa manance ceafa de porc de la 1 an? Ai cu adevarat nevoie de un articol care sa iti spuna ce jucarii sa ii cumperi? Daca nu exista un astfel de articol sau tu nu il gasesti, ii vei cumpara copilului tau, un topor, 2 cutite si un Desert Eagle .44?
In principiu, cred ca ar trebui sa ai copii atunci cand educatia, situatia financiara si cerebrala iti permite acest lucru, din toate punctele de vedere. Sunt truisme, tine de common sense, daca nu ai capacitatea de a intelege acest lucru, cu siguranta nu vei gasi adevarul in vreun articol pe net.
Vrei sa gasesti raspunsul la aceste intrebari? Citeste, invata, asculta-ti copilul, gandeste, intreaba insa trageti propriile concluzii intrucat toti copiii sunt diferiti. Daca parintii vostri ar fi ascultat fara discernamant de sfaturi ca acestea, nu am mai fi avut un Hagi, o Comaneci, un Ivan Patzaichin.
Am fi fost toti la fel. Si ar fi fost pacat.
In consecinta, sfatul meu este sa va jucati cu copilul vostru, sa il ascultati, sa tineti cont de dorintele, nazuintele sale, sa nu va proiectati voi asupra lui, temerile, complexele si tarele voastre, sa intelegeti ca are drumul sau si voi trebuie sa il sprijiniti pe acesta, nu sa il abateti de la el si sa il faceti sa traiasca viata pe care voi v-ati fi dorit-o pentru voi.
Este copilul vostru dar nu sunteti voi.
Este parte din voi dar are si o parte a sa, proprie,
Ati vrut sa faceti fotbal si nu ati facut? Pacat, poate insa el are ocazia de a fi un mare dansator, nu il ratati de la inceput doar pentru ca voua vi se pare ca topaiala nu e barbateasca si voi ati fi vrut sa il vedeti la Dinamo / Steaua, dand goluri in campionate.
Ce jucarii sa ii cumparati? Alea care ii fac bucurie si pe care vi le permiteti. Nu alea care va plac voua sau pe care le considerati voi amuzante / potrivite.
Exista copii care adora jucariile de plus, dupa cum exista copii care iubesc masinutele ori avioanele.
NU SUNTEM TOTI LA FEL!
Si zau ca asta este un lucru bun.
Inainte sa il complexati, povestindu-i cat de bine faceati voi acelasi lucru la varsta lui, cat de mult, cat de corect, cat de viteaz si destept erati, ganditi-va daca nu cumva exagerati putin. Si daca nu sunteti Ghandi, Bill Gates, Bohr sau Capablanca, iar toate realizarile voastre extreme pana la varsta asta, s-au oprit la o casa, un masina si ce sa bagati in gura seara, atunci eu cred ca pe undeva v-ati ratacit.
Incurajati-l, sfatuiti-l, sprijiniti-l dar lasati-l sa isi aleaga drumul.
Iar in privinta jucariilor, cumparati-i ce il face sa zambeasca, sa rada, sa va stranga in brate fericit, pt ca asta este tot ceea ce conteaza.
Indiferent ca vorbim de camioane, machete de masini, puzzle-uri, figurine, desen si pictura, plastilina-olarit sau trotinete.
Daca scoala este importanta? Da, cu siguranta. Intrebati-va insa daca ati prefera sa il vedeti ca ajunge profesor / doctor sau...inventator? Sau scriitor?
Sistemul nostru de invatamant, nu este printre cele mai bune, statisticile sunt graitoare in acest sens, avem analfabeti, o rata de violenta incredibil de ridicata, extrem de multi habotnici si din ce mai putini, oameni de geniu.
Sistemul de invatamant (atentie, nu si de "educatie", copilul se educa acasa de catre parinti, nu la scoala de catre profesori) romanesc, urmareste doar sa ii uniformizeze, sa scoata din ei niste robotei utili, nu oameni cu coloana vertebrala.
Pe scurt? Iubiti-va copiii pentru ca sunt minunati si oferiti-le jucariile care ii fac sa zambeasca pe ei, nu pe voi.
Astea sunt spre exemplu jucariile preferate ale copiilor mei si eu nu ii judec pentru gusturile lor:
40 de citate despre educatie
Platon definea educația ca fiind „arta de a forma bunele deprinderi sau de a dezvolta aptitudinile native pentru virtute ale acelora care dispun de ele.”Aristotel, în lucrarea sa „Politica”, considera ca „educatia trebuie sa fie un obiect al supravegherii publice, iar nu particulare”.
Johann Amos Comenius, in lucrarea sa „Didactica magna”, considera că la nastere, natura inzestreaza copilul numai cu „semințele stiintei, ale moralitătii și religiozitatii”, ele devin un bun al fiecarui om numai prin educație. Rezulta că in concepția sa, educatia este o activitate de stimulare a acestor „seminte”, si implicit, de conducere a procesului de umanizare, omul ”nu poate deveni om decat dacă este educat”.
In zilele noastre, educația a inceput sa capete usor-usor mai multe dimensiuni, in special in randul autodidactilor, care s-au bucurat enorm in momentul aparitiei platformelor educationale online.
Johann Amos Comenius, in lucrarea sa „Didactica magna”, considera că la nastere, natura inzestreaza copilul numai cu „semințele stiintei, ale moralitătii și religiozitatii”, ele devin un bun al fiecarui om numai prin educație. Rezulta că in concepția sa, educatia este o activitate de stimulare a acestor „seminte”, si implicit, de conducere a procesului de umanizare, omul ”nu poate deveni om decat dacă este educat”.
In zilele noastre, educația a inceput sa capete usor-usor mai multe dimensiuni, in special in randul autodidactilor, care s-au bucurat enorm in momentul aparitiei platformelor educationale online.
- Educatia este ceea ce supravietuieste dupa ce tot ce a fost invatat a fost uitat. Burrhus Frederic Skinner
- Universitatea dezvolta toate aptitudinile, inclusiv si prostia. Anton Pavlovici Cehov
- Cel care se pricepe nu vorbeste, stapanind eruditia el tace. Lao-Tzu
- Cei care educa copiii sunt demni de mai multa onoare decat cei care le dau viata; de aceea pe langa viata, daruiti copiilor si arta de a trai bine, educandu-i. Aristotel
- Radacinile educatiei sunt amare, dar fructul este dulce. Aristotel
- Un om educat se deosebeste de un om needucat, asa cum un om viu se deosebeste de un om mort. Aristotel
- Exemplul este cel mai bun percept. Aesop
- Este foarte bine ca o persoana needucata sa citeasca carti cu citate. Winston Churchill
- Educatia este cea mai buna provizie pe care o poti face pentru batranete. Aristotel
- Educatia este imblanzirea unei flacari, nu umplerea unui vas. Socrate
- Natura ne aseamana, educatia ne deosebeste. Confucius
- Citeste nu pentru a contrazice nici pentru a crede, ci pentru a cantari si a lua in considerare. Francis Bacon
- Baza oricarei formatii intelectuale, civice, morale, trebuie pusa in anii scolii primare. Stefan Augustin Doinas
- Educatie, ceea ce dezvaluie celor intelepti si mascheaza de cei prosti lipsa lor de intelegere. Ambrose Bierce
- Scoala vietii asigura in primul rand coafura circumvolutiunilor. Vasile Ghica
- Scoala pregateste tineretul pentru zbor, nu pentru praznic. Vasile Ghica
- Scopul educatiei este transferul de flacara. Vasile Ghica
- Educatie, cand dai viata cuiva, lasa-i si modul de intrebuintare. Valeriu Butulescu
- Pregatirea inseamna totul. Conopida nu este altceva decat o varza care a fost educata intr-un colegiu. Mark Twain
- Nu esti suficient de tanar pentru a sti tot. Edward A. Murphy
- Nu are importanta cat de mult inveti pentru examen, ti se va pune o intrebare din acea mica parte de materie pe care nu ai mai apucat sa o mai inveti. Edward A. Murphy
- In ochii profesorului tau intotdeauna vei gresi, deci nu te mai chinui sa incerci. Edward A. Murphy
- Intotdeauna acel examen la care vei absenta va fi mai usor decat acele examene la care ai participat. Edward A. Murphy
- Tot ceea ce este intre paranteze este de obicei ignorat. Edward A. Murphy
- Legile lui Murphy despre invatamant: Bateriile calculatorului de buzunar, de care te-ai folosit tot semestrul vor ceda tocmai cand vei avea de sustinut examenul final la matematica. Edward A. Murphy
- Daca trebuie sa sustii un examen cu cartile pe banca, in mod sigur vei uita cartile acasa. Edward A. Murphy
- Cu cat inveti mai mult pentru un examen, cu atat vei fi mai nesigur in privinta raspunsurilor pe care le vei da la examen. Edward A. Murphy
- Orarul claselor este de asa maniera stabilit astfel incat studentii sa piarda maximum de timp intre cursuri. Edward A. Murphy
- In ziua in care se da testarea, cel putin 15% din clasa va absenta. Edward A. Murphy
- Intotdeauna timpul va trece mai usor atunci cand esti liber, in comparatie cu timpul pe care il petreci la scoala.Edward A. Murphy
- Timpul petrecut de profesor pentru a explica ceva este invers proportional cu informatia retinuta de studenti. Edward A. Murphy
- Un subiect interesant pentru profesor va fi intotdeauna un subiect plictisitor pentru studenti. Edward A. Murphy
- Educatia ne-a facut ceea ce suntem. Claude Adrien Helvetius
- O buna educatie cere ca educatorul sa inspire elevului stima si respect, si nu se poate ajunge la aceasta prin nimicirea individualitatii elevilor si prin asuprirea stimei de sine. Samuel Smiles
- Educatia pe care o primesti la colegiu iti arata cat de putin stim in realitate. Thomas Chandler Haliburton
- Educatia intregii lumi este mai presus de orice. Pierre Athanase Larousse
- Educatia unui popor se judeca dupa tinuta de pe strada. Vazand grosolania pe strada esti sigur ca o vei gasi si in casa. Edmondo De Amicis
- Adevarat ca mai cinstit lucru nu este in lume si mai scump si mai curat, decat omul procopsit la invatatura. Mihail Sadoveanu
- Nimeni nu a murit datorita expunerii timp indelungat la educatie. Robert M. Hensel
- Educatia este o metoda prin care cineva capata un nivel mai ridicat de prejudecati. Laurence J. Pete
Cumparaturi de paste - jucarii
Am facut lista de cumparaturi pentru Paste si m-a apucat ameteala. Adica hai sa ne intelegem: revelionul se traduce ca si gaura in buget, apoi urmeaza sfantul Ion, apoi Valentine's day, apoi ziua, tatalui meu, a soacrei mele, dupa care 1 martie, 8 martie, a sotiei, 2 prieteni in martie, ziua fiului meu in aprilie si acum Paste + Iepuras si prietenii sai. REALLY?
Si toate acestea in timp ce incercam sa platim cateva rate, sa schimbam masina, sa platim impozitele, meditatiile la engleza, cursuri de baschet pentru copii, inot, sah, Krav Maga si multe altele. Si nu am descoperit nici o sonda de petrol in apartament. Si chiar daca am fi descoperit-o, ne-a fi luat-o statul.
Dar, sa revenim, spuneam ca urmeaza treaba cu iepurasul, cadouri, petrecere, alte cadouri, alte rate, after school.
Si nu poti sa iti dezamagesti copiii pentru ca o cana cu apa la batranete and stuff. Sincer, cine se minte cu treaba asta? Nu as accepta o cana cu apa de la monstruletii mei, de frica sa nu contina o cantitate prea mare de Verde de Paris.
In consecinta, desi speram din decembrie ca vom scapa de datorii, vom mai amana inca o luna pentru ca ...tocmai a aparut sarbatoarea cu urechi lungi.
Am facut lista de jucarii, i-am alocat iepurelui amintit un buget de 450 de lei si le-am dat voie sa isi aleaga singuri ce sa ceara iepurasului (asta este cel mai misto, tu platesti, tu muncesti si iti minti copilul cum ca toate alea sunt cumparate de o creatura fantastica). Intr-o ordine dezordonata cam la astea ne-am gandit ca si cadouri de paste pentru copii:
Si toate acestea in timp ce incercam sa platim cateva rate, sa schimbam masina, sa platim impozitele, meditatiile la engleza, cursuri de baschet pentru copii, inot, sah, Krav Maga si multe altele. Si nu am descoperit nici o sonda de petrol in apartament. Si chiar daca am fi descoperit-o, ne-a fi luat-o statul.
Dar, sa revenim, spuneam ca urmeaza treaba cu iepurasul, cadouri, petrecere, alte cadouri, alte rate, after school.
Si nu poti sa iti dezamagesti copiii pentru ca o cana cu apa la batranete and stuff. Sincer, cine se minte cu treaba asta? Nu as accepta o cana cu apa de la monstruletii mei, de frica sa nu contina o cantitate prea mare de Verde de Paris.
In consecinta, desi speram din decembrie ca vom scapa de datorii, vom mai amana inca o luna pentru ca ...tocmai a aparut sarbatoarea cu urechi lungi.
Am facut lista de jucarii, i-am alocat iepurelui amintit un buget de 450 de lei si le-am dat voie sa isi aleaga singuri ce sa ceara iepurasului (asta este cel mai misto, tu platesti, tu muncesti si iti minti copilul cum ca toate alea sunt cumparate de o creatura fantastica). Intr-o ordine dezordonata cam la astea ne-am gandit ca si cadouri de paste pentru copii:
- Masina radio comandata Porsche
- Masina radio-comandata Mini Cooper S
- Masina radio comanda - BMW x6
- Masina radio-comanda BMW I8
- Masinuta Audi R8 cu radio comanda
- Masinute Road Rippers Illuminators
- Masinute paza si protectie
- Masinute Rush and Rescue
- Lego bionicle Skull Scorpio
- Lego Bionicle Tahu Master of fire
Cam intre astea au ei de ales. Inafara de astea, insa bineinteles ca trebuie sa cumparam si pentru rude: nepoti, fini, nasi etc. Astfel incat am mai facut inca o lista in functie de varsta, preferinte etc:
- Lego Duplo Tractor de ferma
- Lego city elicopter pentru expeditii marine
- lego city nava de explorare in largul marii
- Lego city elicopter de supraveghere
- Lego city deep sea explorers super pack
- Lego city post de politie
- Set de masinute cu pista
- Star Wars sabie laser extensibila
- Air hogs farfurie zburatoare
- Jucarie bebelusi - premergator cu activitati
- Catel inteligent
- Primul meu telefon
- Biberon cu lumini si sunete
- Bebe chei cu lumini si sunete
- Bebe Casuta cu activitati
- Jucarie bebelusi Bebe volan cu lumini si sunete
Copilul meu nu citeste
Iti este cunoscut acest scenariu? Copilul tau este un elev constiincios, isi pregateste lectiile si obtine rezultate bune la invatatura, dar, cand ii sugerezi sa citeasca o carte, devine refractar, evita sau amana pe cat posibil indeplinirea acestei "corvoade", preferand, in schimb, televizorul si jocurile pe calculator.
Simti ca te cuprinde disperarea, esti constienta ca in fiecare carte se ascunde un univers aparte si ca, in general, lectura il va desavarsi in multe privinte. Dar el nu manifesta nici un interes! Cum ar trebui sa procedezi?
In ce masura mai sunt preocupati de lectura copiii din ziua de azi?
Din nefericire, in lume exista inca multi copii care nu stiu sa citeasca si care nu au conditiile necesare unei educatii scolare corespunzatoare. Este cu atat mai trist faptul ca, in acelasi timp, exista atat de multi copii care se bucura de confort si care, cu toate acestea, nu citesc pentru ca, pur si simplu, nu le place lectura.
Care ar putea fi motivele? Este adevarat ca, in societatea contemporana, optiunile celor mici pentru petrecerea timpului liber si distractie sunt din ce in ce mai diverse - si, sa admitem, copiii nu traiesc intr-un turn de fildes, izolati de lumea inconjuratoare, unde toata lumea nu face altceva decat sa citeasca!
Motivul inapetentei pentru lectura ar putea consta intr-o asociere dintre excesul de urmarire a programelor de televiziune si a desenelor animate (acasa), respectiv, prea multe teme de efectuat pentru scoala.
O data ce copilul si-a pierdut interesul pentru lectura, e greu sa recastigi terenul
Motivatia de a citi scade, de regula, pe masura ce copiii inainteaza in varsta. In fapt, lectura este asemanatoare oricarei alte activitati practice - in lipsa exercitiului, nu se vor dezvolta nici vocabularul, abilitatea de a citi si de a savura universul unei carti si, cu atat mai putin, placerea lecturii. Copilul nu va putea citi repede si, in consecinta, cand o va face, se va plictisi si va abandona in scurt timp.
Cum poti face diferenta intre un copil cu dificultati reale de invatare si unul care refuza sa citeasca pentru ca nu-i place?
Pentru a te edifica in aceasta privinta, iti recomand urmatorul test: du-te la librarie si cumpara cateva carti adecvate varstei copilului tau (cartile de aventuri ar fi un bun inceput). Eventual, cere sfatul vanzatorului.
Ulterior, verifica: cel mic poate parcurge cartea respectiva? Intelege subiectul si se arata dornic sa discute cu tine despre ce a citit? Compara reactia lui cu aceea pe care o are atunci cand trebuie sa-si pregateasca lectiile pentru scoala.
De asemenea, urmareste atent daca cel mic se plange de dureri de stomac, insomnie, nu vrea sa mearga la scoala sau acuza dureri de cap - toate acestea sunt simptome care iti semnaleaza ca problema este mai serioasa decat faptul ca nu-i place sa citeasca. In aceeasi nota, fii atenta la semnalele de ordin fizic ce indica o posibila problema de vedere.
Cum il poti incuraja sa citeasca in loc sa se uite la desene animate, de exemplu?
Nu este imposibil sa realizezi acest lucru, dar totul depinde de modul in care pui problema si de diplomatia de care dai dovada.
Nu-l obliga sa citeasca si, cu atat mai mult, fereste-te sa-i dai exemple ale cunoscutilor sau rudelor pasionati de lectura. In cel mai bun caz, nu-l va interesa aspectul, iar in cel mai rau caz, va crede ca nu-l apreciezi si va dezvolta un complex de inferioritate care se poate mentine chiar si cand va deveni adult.
Asadar, totul depinde de modul in care abordezi problema. Incearca sa faci ca totul sa-i para cat mai simplu si nu-l obliga sa citeasca prea mult zilnic. Alege o carte nostima si citeste cu voce tare pasaje amuzante. Atrage-l astfel si starneste-i curiozitatea. De asemenea, poti opta pentru un articol de sport (daca ai un baietel, probabil ca se va arata foarte interesat) sau cu orice altceva dintr-un domeniu care il intereseaza.
Imposibil sa nu aiba un hobby! Fie acesta si desenele animate - in care caz, orienteaza-l spre revistele cu benzi desenate. Va fi, cu siguranta, un exercitiu mai util decat privitul la televizor.
Arata-te interesata de materialul sau cartea respectiva. Nu esti pasionata de cursele de Formula 1? Nu-i nimic, daca baiatului tau ii place acest sport, manifesta-ti cat mai credibil interesul! Dar nu-l incuraja sa se uite la televizor (ceea ce, oricum, e inevitabil), ci atrage-l spre ziare si carti (biografii ale marilor campioni, de pilda). Este si acesta un inceput!
Copiii care si-au pierdut motivatia de a citi pot fi "readusi" pe acest drum exclusiv prin materiale cat mai interesante si deconectante posibil. Cel mai probabil, copilul va face diferenta intre lecturile obligatorii si teme pe de o parte, respectiv o lectura amuzanta, pentru placerea lui, pe de alta parte. De exemplu, daca a vazut un film care i-a placut, ofera-i cartea respectiva.
Ce ar trebui sa nu faci daca nu-i place sa citeasca?
Iti spun din start ca nu vei rezolva nimic daca il presezi, ii spui cat de mult are de pierdut, ii amintesti zilnic de acest lucru, sau accentuezi cu exemple ("Prietenul tau cum citeste? Si ce baiat educat este!"). Este recomandabil sa-i oferi cartea, promitandu-i ca, ulterior, o veti citi si comenta impreuna (si tine-te de cuvant! In caz contrar, a doua oara metoda nu va mai functiona).
Multi parinti fac greseala de a "sadi" in mintea copiilor faptul ca a citi reprezinta o obligatie similara celei de a-si pregati lectiile. Nimic mai fals! Lectura este menita sa-i faca placere celui mic si, cand va ajunge sa citeasca pentru a se deconecta, pariul este castigat. Cu totii alocam timp activitatilor care ne plac si ne destind.
Important este sa nu-ti pierzi speranta. Chiar daca cel mic se arata reticent fata de lectura, exista, asa cum ti-am spus, strategii menite sa-l "dezarmeze". Si nu uita vorba aceea inteleapta care spune ca "nimic nu este imposibil, doar ca necesita, poate, mai mult timp".
Simti ca te cuprinde disperarea, esti constienta ca in fiecare carte se ascunde un univers aparte si ca, in general, lectura il va desavarsi in multe privinte. Dar el nu manifesta nici un interes! Cum ar trebui sa procedezi?
In ce masura mai sunt preocupati de lectura copiii din ziua de azi?
Din nefericire, in lume exista inca multi copii care nu stiu sa citeasca si care nu au conditiile necesare unei educatii scolare corespunzatoare. Este cu atat mai trist faptul ca, in acelasi timp, exista atat de multi copii care se bucura de confort si care, cu toate acestea, nu citesc pentru ca, pur si simplu, nu le place lectura.
Care ar putea fi motivele? Este adevarat ca, in societatea contemporana, optiunile celor mici pentru petrecerea timpului liber si distractie sunt din ce in ce mai diverse - si, sa admitem, copiii nu traiesc intr-un turn de fildes, izolati de lumea inconjuratoare, unde toata lumea nu face altceva decat sa citeasca!
Motivul inapetentei pentru lectura ar putea consta intr-o asociere dintre excesul de urmarire a programelor de televiziune si a desenelor animate (acasa), respectiv, prea multe teme de efectuat pentru scoala.
O data ce copilul si-a pierdut interesul pentru lectura, e greu sa recastigi terenul
Motivatia de a citi scade, de regula, pe masura ce copiii inainteaza in varsta. In fapt, lectura este asemanatoare oricarei alte activitati practice - in lipsa exercitiului, nu se vor dezvolta nici vocabularul, abilitatea de a citi si de a savura universul unei carti si, cu atat mai putin, placerea lecturii. Copilul nu va putea citi repede si, in consecinta, cand o va face, se va plictisi si va abandona in scurt timp.
Cum poti face diferenta intre un copil cu dificultati reale de invatare si unul care refuza sa citeasca pentru ca nu-i place?
Pentru a te edifica in aceasta privinta, iti recomand urmatorul test: du-te la librarie si cumpara cateva carti adecvate varstei copilului tau (cartile de aventuri ar fi un bun inceput). Eventual, cere sfatul vanzatorului.
Ulterior, verifica: cel mic poate parcurge cartea respectiva? Intelege subiectul si se arata dornic sa discute cu tine despre ce a citit? Compara reactia lui cu aceea pe care o are atunci cand trebuie sa-si pregateasca lectiile pentru scoala.
De asemenea, urmareste atent daca cel mic se plange de dureri de stomac, insomnie, nu vrea sa mearga la scoala sau acuza dureri de cap - toate acestea sunt simptome care iti semnaleaza ca problema este mai serioasa decat faptul ca nu-i place sa citeasca. In aceeasi nota, fii atenta la semnalele de ordin fizic ce indica o posibila problema de vedere.
Cum il poti incuraja sa citeasca in loc sa se uite la desene animate, de exemplu?
Nu este imposibil sa realizezi acest lucru, dar totul depinde de modul in care pui problema si de diplomatia de care dai dovada.
Nu-l obliga sa citeasca si, cu atat mai mult, fereste-te sa-i dai exemple ale cunoscutilor sau rudelor pasionati de lectura. In cel mai bun caz, nu-l va interesa aspectul, iar in cel mai rau caz, va crede ca nu-l apreciezi si va dezvolta un complex de inferioritate care se poate mentine chiar si cand va deveni adult.
Asadar, totul depinde de modul in care abordezi problema. Incearca sa faci ca totul sa-i para cat mai simplu si nu-l obliga sa citeasca prea mult zilnic. Alege o carte nostima si citeste cu voce tare pasaje amuzante. Atrage-l astfel si starneste-i curiozitatea. De asemenea, poti opta pentru un articol de sport (daca ai un baietel, probabil ca se va arata foarte interesat) sau cu orice altceva dintr-un domeniu care il intereseaza.
Imposibil sa nu aiba un hobby! Fie acesta si desenele animate - in care caz, orienteaza-l spre revistele cu benzi desenate. Va fi, cu siguranta, un exercitiu mai util decat privitul la televizor.
Arata-te interesata de materialul sau cartea respectiva. Nu esti pasionata de cursele de Formula 1? Nu-i nimic, daca baiatului tau ii place acest sport, manifesta-ti cat mai credibil interesul! Dar nu-l incuraja sa se uite la televizor (ceea ce, oricum, e inevitabil), ci atrage-l spre ziare si carti (biografii ale marilor campioni, de pilda). Este si acesta un inceput!
Copiii care si-au pierdut motivatia de a citi pot fi "readusi" pe acest drum exclusiv prin materiale cat mai interesante si deconectante posibil. Cel mai probabil, copilul va face diferenta intre lecturile obligatorii si teme pe de o parte, respectiv o lectura amuzanta, pentru placerea lui, pe de alta parte. De exemplu, daca a vazut un film care i-a placut, ofera-i cartea respectiva.
Ce ar trebui sa nu faci daca nu-i place sa citeasca?
Iti spun din start ca nu vei rezolva nimic daca il presezi, ii spui cat de mult are de pierdut, ii amintesti zilnic de acest lucru, sau accentuezi cu exemple ("Prietenul tau cum citeste? Si ce baiat educat este!"). Este recomandabil sa-i oferi cartea, promitandu-i ca, ulterior, o veti citi si comenta impreuna (si tine-te de cuvant! In caz contrar, a doua oara metoda nu va mai functiona).
Multi parinti fac greseala de a "sadi" in mintea copiilor faptul ca a citi reprezinta o obligatie similara celei de a-si pregati lectiile. Nimic mai fals! Lectura este menita sa-i faca placere celui mic si, cand va ajunge sa citeasca pentru a se deconecta, pariul este castigat. Cu totii alocam timp activitatilor care ne plac si ne destind.
Important este sa nu-ti pierzi speranta. Chiar daca cel mic se arata reticent fata de lectura, exista, asa cum ti-am spus, strategii menite sa-l "dezarmeze". Si nu uita vorba aceea inteleapta care spune ca "nimic nu este imposibil, doar ca necesita, poate, mai mult timp".
sursa
Abonați-vă la:
Postări (Atom)