Educatie copii 7 ani

Ne iubim copiii, ne iubim copiii foarte mult. Mai ales in momentele cand pur si simplu ne scot din minti si nu mai stim ce sa facem pentru a imbunatati capitolul educatie copii. Pentru asta insa, ar trebui sa tinem cu totii minte un singur lucru: cei mici nu gandesc asa cum ne asteptam noi. N-au cum. Creierul lor este inca in dezvoltare. “La copii, creierul limbic – cel responsabil pentru declansarea impulsului, a emotiilor, a placerii – este mult mai bine dezvoltat decat cortextul prefontal, responsabil cu gandirea, luarea deciziilor si anticiparea consecintelor”, explica Joseph Shrand, psihiatru si profesor la Facultatea de Medicina Harvard.

Iata 7 lucruri pe care copiii le fac deseori si care pe parinti, cel putin pe unii dintre ei, ii enerveaza la culme. Cunoscandu-le, poate va va fi mai usor sa reusiti in procesul de educatie al copiilor vostri.

1. Scapa din mana lucruri sau varsa ceva

De cate ori ati lasat un pahar cu apa sau cu lapte langa copil si l-ati atentionat ca e acolo si, totusi, l-a varsat? Sau i-a scapat din mana? Poate ati si tipat la el: “Ti-am zis de 100 de ori sa fii atent?!”.. . De ce n-ar trebui sa va mai enervati pentru astfel de situatii? “Copiii nu isi pot coordona miscarile. Creierul lor nu este pregatit inca pentru ca neuronii care activeaza abilitatile motorii nu sunt dezvoltati complet. Ganditi-va ca un bebelus sta in fund abia dupa 6 luni, merge de-a busilea la 9 luni, in picioare dupa 12 luni etc. E normal pentru un copil sa fie neindemanatic, sa fie incet in miscari. Aceste abilitati se vor dezvolta abia dupa 7 ani”, explica psihiatrul Tia Horner.

Vrei sa fii un parinte perfect? Cumpara si tu ghidurile Sfatulparintilor.ro!

2. Egoismul si lipsa de empatie

Presupunand ca aveti doi copii. Cel mare, are in jur de 8 ani, cel mic 5-6. Cel mare se uita la ultimele doua bomboane pe care le are in mana si le baga pe amandoua in gura fara sa imparta cu fratele. Desigur veti spune despre cel mare ca e egoist, devreme ce – mai mare fiind – nu i-a dat si celui mic o bomboana. Dar oare lucrurile stau chiar asa? Se pare ca nu! “Sunt unii copii mai egoisti, iar altii mai putin egoisti. Insa nu e nimic permanent. Abia in anii de preadolescenta vor incepe sa se stabileasca mai bine legaturile interpersonale. Abia atunci copiii vor incepe sa se gandeasca cu adevarat si la altii. Nimic nu-i impiedica pe parinti sa le vorbeasca copiilor despre bunatate, sa-i incurajeze sa imparta, insa n-ar trebui sa se astepte la rezultate mai devreme de varsta preadolescentei. Mai mult, nu trebuie sa-i forteze”, spune psihiatrul Sujatha Ramakrishna.

In ceea ce priveste empatia, aceasta se va dezvolta in anii adolescentei. “Copiii sunt egocentristi si nu inteleg de ce ar trebui sa le pese de ceilalti. Altruismul si empatia sunt niste notiuni mult prea abstracte pentru cei mici”, explica psihiatrul Tia Horner.

3. Nu sunt flexibili

De cate ori n-a trecut copilul printr-o criza de tantrum pentru ca ati schimbat ceva in program? “La copiii mici si prescolari, sunt in formare circuitele neuronale si cu cat o actiune se repeta mai des, cu atat acele circuite devin mai puternice. Cand se intampla actiunea cu care copilul este obisnuit, acesta simte ca detine controlul asupra situatiei. Insa cand li se schimba ceva in rutina, devin axiosi. Aceasta este si explicatia pentru care celor mici le place sa urmareasca aceleasi desene animate din nou si din nou, si din nou sau sa li se citeasca aceeasi poveste. Abia in jurul varstei de 9-10 ani se vor schimba lucrurile”, spune Deborah Gilboa, medic de familie.

4. Nu au rabdare

Sunt oameni mari care nu au rabdare. Copiii au insa “o scuza”: nu au creierul dezolvat. “Ca sa fie rabdatori, trebuie sa treaca foarte mult timp. Frustrarea, toleranta, controlul, anticiparea consecintelor, judecata sunt elemente care apar pe parcursul dezvoltarii creierului, iar toate acestea conduc catre rabdare”, explica Leigh Ann Wayland, psiholog scolar. Desigur, parintii pot exersa cu copiii rabdarea, insa nu se va petrece minuea peste noapte.

5. Sunt imprevizibili

Cand copilul de 10 ani isi schimba planul si nu mai vrea sa mearga cu voi la film, parintii se supara sau chiar devin furiosi. Nu inteleg ce l-a determinat pe copil sa se razgandeasca. “Cea mai buna cale de a ajuta un copil sa fie previzibil, este ca parintele sa fie previzibil. Si este perfect normal ca un copil sa va mai strice ploile. Copiii sanatosi isi testeaza limitele si apasa cat de des butoanele sensibile. Daca n-ar face asta, nu s-ar dezvolta complet din punct de vedere mental si emotional”, explica psihiatrul Sujatha Ramakrishna.

6. Nu se pot concentra

Daca ati inscris copilul de 6 ani la fotbal si el jumatate din antrenament se crede avion, cu siguranta ati fi foarte dezamagiti. Insa copiii vad lumea dintr-o alta perspectiva, mult diferita fata de a adultilor. “Pentru ei, lumea este foarte mare si plina de lucruri noi pe care trebuie sa le descopere, in fiecare clipa. Orice lucru, cat de marunt, le poate distrage atentia de la ceva ce unui adult i se poate parea foarte important si interesant. Abia dupa varsta de 7-8 ani, copiilor incepe sa li se dezvolte portiunea din creier responsabila cu concentrarea”, explica Ramakrishna.

7. Atitudinea

Daca i-ati interzis fiicei de 12 ani sa iasa afara inainte sa termine temele, iar ea va “repede”: “Nu-mi spuneti mie ce sa fac!”, veti considera, probabil, ca nu va respecta si ca v-a vorbit urat. Insa, potrivit lui Fran Walfish, psihoterapeut, aceasta nu este decat o modalitate de a-si arata sentimentele si frustrarile. “Nu solicitati scuze pentru vorbele urate. Explicati-i mai bine cum ar trebui sa-si exprime sentimentele intr-o forma care sa nu va supere: Imi dau seama ca esti frustrata/suparata. As vrea sa-mi spui ce simti, dar intr-o forma mai respectuoasa, te rog!”.

sursa