Joaca si limitele

326 Citiri 09/10/2015 Dezbate subiectul Cat traiesti, te joci! Ana Zidarescu

63

Copiii au o imaginatie foarte bogata, iar de multe ori fanteziile lor ne surprind si pe noi, adultii. Ideile lor sunt foarte diferite, copii sunt diferiti, si totusi cu totii au ceva in comun. Lasa la indemana unui copil creioane colorate, carioci sau acuarele, și poti fi aproape sigur ca o parte din creatiile lui vor ajunge si pe pereti.
Camera unui copil trebuie sa fie plina de culoare, cu mobilier child-friendly si nu in ultimul rand functionala. In jurul varstei de 3 ani copilul devine interesat de desen, asa ca incearca sa-i cumperi, nu numai ustensilele si accesoriile care sa-i permita sa-si astearna pe hartie ideile, dar, de asemenea, gandeste-te si la un set de reguli sau limite atunci cand vine vorba ce si unde are voie sa picteze.
Cand sunt foarte mici, in jur de 2-3 ani, copiii nu au indemanarea necesara sa tina in mana o pensula sau un creion, dar se distreaza teribil atunci cand li se permita sa umble cu acuarelele. Asa ca cel mai bine ar fi sa incepeti cu pictura cu degetele pe o foaie de hartie, bineinteles. Daca nu vrei sa ai manute colorate pe pereti, pe canapea sau pe televizor, ar fi bine sa faceti impreuna aceasta initiere in arta. Cand joaca s-a terminat manutele se pot sterge foarte usor cu ajutorul servetelelor faciale Zewa si nu doar mainile, ci si masuta de lucru sau scaunul. In restul timpului cutia cu acuarele si cariocile nu ar trebui sa fie la indemana copilului mic, in cazul in care nu-ti doresti niste opere de arta infantila pe pereti.
La ce ajuta pictura cu degetele? Copilul se distreaza si se amuza teribil cand isi vede mainile pline de culoare, dar aceste exercitii au ca scop dezvoltarea abilitatilor motorii, imbunatatind totodata dexteritatea mainilor și a degetelor.
Daca sunteti parintele unui copil de peste 3 ani, ar trebui sa stiti ca acesta poate fi interesat sa-si redecoreze camera cu cateva desene pe pereti, asa doar ca sa-si exerseze talentul de desenator. Prescolarii nu vad nici o problema sa depaseasca granitele unei foi de hartie si sa-si expuna ideile pe un perete. In acest caz ar trebui sa stabiliti de la inceput un spatiu unde are voie sa deseneze si sa se exprime sau sa acoperiti peretii cu un material rezistent la desene (de exemplu tapet lavabil). Daca nu impuneti de la inceput limite, ci doar ii interziceti sa deseneze peretii, micul artist se poate simti frustrat si e posibil sa se ocupe de aceasta activitate pe ascuns.

Educatie copii 7 ani

Ne iubim copiii, ne iubim copiii foarte mult. Mai ales in momentele cand pur si simplu ne scot din minti si nu mai stim ce sa facem pentru a imbunatati capitolul educatie copii. Pentru asta insa, ar trebui sa tinem cu totii minte un singur lucru: cei mici nu gandesc asa cum ne asteptam noi. N-au cum. Creierul lor este inca in dezvoltare. “La copii, creierul limbic – cel responsabil pentru declansarea impulsului, a emotiilor, a placerii – este mult mai bine dezvoltat decat cortextul prefontal, responsabil cu gandirea, luarea deciziilor si anticiparea consecintelor”, explica Joseph Shrand, psihiatru si profesor la Facultatea de Medicina Harvard.

Iata 7 lucruri pe care copiii le fac deseori si care pe parinti, cel putin pe unii dintre ei, ii enerveaza la culme. Cunoscandu-le, poate va va fi mai usor sa reusiti in procesul de educatie al copiilor vostri.

1. Scapa din mana lucruri sau varsa ceva

De cate ori ati lasat un pahar cu apa sau cu lapte langa copil si l-ati atentionat ca e acolo si, totusi, l-a varsat? Sau i-a scapat din mana? Poate ati si tipat la el: “Ti-am zis de 100 de ori sa fii atent?!”.. . De ce n-ar trebui sa va mai enervati pentru astfel de situatii? “Copiii nu isi pot coordona miscarile. Creierul lor nu este pregatit inca pentru ca neuronii care activeaza abilitatile motorii nu sunt dezvoltati complet. Ganditi-va ca un bebelus sta in fund abia dupa 6 luni, merge de-a busilea la 9 luni, in picioare dupa 12 luni etc. E normal pentru un copil sa fie neindemanatic, sa fie incet in miscari. Aceste abilitati se vor dezvolta abia dupa 7 ani”, explica psihiatrul Tia Horner.

Vrei sa fii un parinte perfect? Cumpara si tu ghidurile Sfatulparintilor.ro!

2. Egoismul si lipsa de empatie

Presupunand ca aveti doi copii. Cel mare, are in jur de 8 ani, cel mic 5-6. Cel mare se uita la ultimele doua bomboane pe care le are in mana si le baga pe amandoua in gura fara sa imparta cu fratele. Desigur veti spune despre cel mare ca e egoist, devreme ce – mai mare fiind – nu i-a dat si celui mic o bomboana. Dar oare lucrurile stau chiar asa? Se pare ca nu! “Sunt unii copii mai egoisti, iar altii mai putin egoisti. Insa nu e nimic permanent. Abia in anii de preadolescenta vor incepe sa se stabileasca mai bine legaturile interpersonale. Abia atunci copiii vor incepe sa se gandeasca cu adevarat si la altii. Nimic nu-i impiedica pe parinti sa le vorbeasca copiilor despre bunatate, sa-i incurajeze sa imparta, insa n-ar trebui sa se astepte la rezultate mai devreme de varsta preadolescentei. Mai mult, nu trebuie sa-i forteze”, spune psihiatrul Sujatha Ramakrishna.

In ceea ce priveste empatia, aceasta se va dezvolta in anii adolescentei. “Copiii sunt egocentristi si nu inteleg de ce ar trebui sa le pese de ceilalti. Altruismul si empatia sunt niste notiuni mult prea abstracte pentru cei mici”, explica psihiatrul Tia Horner.

3. Nu sunt flexibili

De cate ori n-a trecut copilul printr-o criza de tantrum pentru ca ati schimbat ceva in program? “La copiii mici si prescolari, sunt in formare circuitele neuronale si cu cat o actiune se repeta mai des, cu atat acele circuite devin mai puternice. Cand se intampla actiunea cu care copilul este obisnuit, acesta simte ca detine controlul asupra situatiei. Insa cand li se schimba ceva in rutina, devin axiosi. Aceasta este si explicatia pentru care celor mici le place sa urmareasca aceleasi desene animate din nou si din nou, si din nou sau sa li se citeasca aceeasi poveste. Abia in jurul varstei de 9-10 ani se vor schimba lucrurile”, spune Deborah Gilboa, medic de familie.

4. Nu au rabdare

Sunt oameni mari care nu au rabdare. Copiii au insa “o scuza”: nu au creierul dezolvat. “Ca sa fie rabdatori, trebuie sa treaca foarte mult timp. Frustrarea, toleranta, controlul, anticiparea consecintelor, judecata sunt elemente care apar pe parcursul dezvoltarii creierului, iar toate acestea conduc catre rabdare”, explica Leigh Ann Wayland, psiholog scolar. Desigur, parintii pot exersa cu copiii rabdarea, insa nu se va petrece minuea peste noapte.

5. Sunt imprevizibili

Cand copilul de 10 ani isi schimba planul si nu mai vrea sa mearga cu voi la film, parintii se supara sau chiar devin furiosi. Nu inteleg ce l-a determinat pe copil sa se razgandeasca. “Cea mai buna cale de a ajuta un copil sa fie previzibil, este ca parintele sa fie previzibil. Si este perfect normal ca un copil sa va mai strice ploile. Copiii sanatosi isi testeaza limitele si apasa cat de des butoanele sensibile. Daca n-ar face asta, nu s-ar dezvolta complet din punct de vedere mental si emotional”, explica psihiatrul Sujatha Ramakrishna.

6. Nu se pot concentra

Daca ati inscris copilul de 6 ani la fotbal si el jumatate din antrenament se crede avion, cu siguranta ati fi foarte dezamagiti. Insa copiii vad lumea dintr-o alta perspectiva, mult diferita fata de a adultilor. “Pentru ei, lumea este foarte mare si plina de lucruri noi pe care trebuie sa le descopere, in fiecare clipa. Orice lucru, cat de marunt, le poate distrage atentia de la ceva ce unui adult i se poate parea foarte important si interesant. Abia dupa varsta de 7-8 ani, copiilor incepe sa li se dezvolte portiunea din creier responsabila cu concentrarea”, explica Ramakrishna.

7. Atitudinea

Daca i-ati interzis fiicei de 12 ani sa iasa afara inainte sa termine temele, iar ea va “repede”: “Nu-mi spuneti mie ce sa fac!”, veti considera, probabil, ca nu va respecta si ca v-a vorbit urat. Insa, potrivit lui Fran Walfish, psihoterapeut, aceasta nu este decat o modalitate de a-si arata sentimentele si frustrarile. “Nu solicitati scuze pentru vorbele urate. Explicati-i mai bine cum ar trebui sa-si exprime sentimentele intr-o forma care sa nu va supere: Imi dau seama ca esti frustrata/suparata. As vrea sa-mi spui ce simti, dar intr-o forma mai respectuoasa, te rog!”.

sursa

Cum sa iti faci copilul sa citeasca

Una dintre cele mai importante competente pe care copilul tau trebuie sa le dezvolte este, faranici o indoiala, cititul. Cu toate acestea, mai ales in prezent, doar o mica parte dintre copiii siadolescentii de astazi isi mai petrece timpul liber in compania unei carti.


De-a lungul timpului cartile s-au dovedit cele mai bune prietene ale omului, lasandu-l pe acestasa se adapte la izvorul nesecat de intelepciune ascuns intre copertele lor, nefiind niciodatasuparate daca au fost lasate in uitare pe un raft.

De fiecare data l-au intampinat cu paginile deschise pe doritorul avid de cunoastere.

Cel putin in perioada „Epocii de aur” volumele s-au dovedit a fi singura oportunitate de evadare, nu fara risc totusi, din sistemul comunist.

Tocmai de aceea, astazi, multi dintre parinti sunt dezamagiti de faptul ca odraslele lor prefera un joc pe calculator sau un chat cu prietenii unui roman bun. Iar aceasta frustrare are ca rezultat incercarea de a-i obliga pe adolescenti sa „puna mana pe o carte”, acestia din urma, nu dezvolta dragostea de citire, ci asociaza volumele cu pedeapsa.

Cu alte cuvinte, lucrurile in loc sa evolueze degenereaza.

Ramane totusi intrebarea: Cum ii convingem pe copiii nostri sa inceapa sa citeasca?

Iata cateva trucuri eficiente pentru a avea in casa un devorator de literatura:


1) Copilul dumneavoastra trebuie sa aiba acces la carti si la alte materialele scrise: una dintre cele mai mari greseli pe care o fac adesea parintii nu este legata de lipsaunei biblioteci acasa, ci de faptul ca le ofera copiilor carti care sunt peste nivelul lorintelectual. Aceasta este o eroare capitala care de fapt il indeparteaza pe cel mic de biblioteca. Cel mai bine este sa ii oferiti volume usoare, de recreere astfel incat dorinta lui de lectura sa creasca.

2) Alegeti carti de relaxare, dar dintr-un domeniu de care este interesat copiluldumneavoastra, chiar si carti care contin benzi desenate. Un astfel de volum ar putea fi lasat intr-un loc unde i-ar sari in ochi celui mic. Asa ii oferiti copilului dumneavoastra siputerea de a alege sau nu sa o rasfoiasca.

3) Faceti-i un abonament la o biblioteca, mai ales daca propria biblioteca are putinecarti care ar putea starni interesul copilului. Orice pusti ar trebui sa aiba un astfel de permis imediat ce a invatat sa buchiseaca primele litere. Mergeti impreuna la biblioteca, explicati-i cum poate sa gaseasca volumele cu subiectele care il preocupa. Incurajati-l sa ia o carte din raft si s-o rasfoaiasca timp de cateva momente. Adolescentii trebuie sa fie invatati cum sa foloseasca sistemul electronic pentru a gasi titlurile sau autorii preferati. Foarte multi parinti fac greseala sa mearga impreuna cucopiii la biblioteca atunci cand sunt grabiti, iar aceasta este o reteta garantata pentru insucces. Cu siguranta ca odrasla dumneavoastra nu va mai pune vreodata piciorul intr-un asemenea asezamant.

4) Daca este nevoie folositi inclusiv jocurile de la calculator pentru a starni dragostea de lectura. In cazul in care copilului ii place sa se joace pe computer instalati jocuri care il obliga sa citeasca.

5) Cititul inainte de culcare este un mod foarte bun de a-l obisnui pe cel mic cu lectura. In timp ce copilul mai vrea sa intarzie culcatul cu cateva momente, oferiti-i o carte. Chiar si dumneavoastra puteti sa-i cititi cateva povesti – atentie insa, poate micutul dumneavostra ar putea refuza sa citeasca singur intrucat pierde cele cateva momente pe care le petreceati impreuna inainte de culcare.

6) In cazul in care absolut toate incercarile dumneavoastra de a dezvolta in copil pasiunea de citit au dat gres ar fi bine sa mergeti cu el/ea la oftalmolog. Poate ca adversiunea pentru lectura are prea putin de-a face cu cartea ci cu inabilitatea sa de a vedea literele.

sursa

Sfaturi pentru parintii copiilor Indigo

         
Manifestand caracteristici noi, neintelese si necunoscute, atat de putin sau deloc intalnite pana acum, copiii Indigo aduc pe langa darurile lor extraordinare si o anumita incordare si frustrare in familiile lor si in mediul in care traiesc sau isi desfasoara activitatea (gradinita, scoala, serviciu).

Multi parinti se simt incurcati si “blocati” pentru ca nu-si inteleg copiii, asa ca daca te numeri printre acestia, poti gasi in randurile ce urmeaza cateva sfaturi ce te-ar putea ajuta, sfaturi scrise de un adult Indigo si totodata mama a unui copil Indigo.

Pentru a-i intelege pe copiii acestia din ziua de azi, mai intai ar trebui sa stii cate ceva despre ei:
- pun la indoiala orice atitudine care nu vine din inima
- se revolta impotriva nedreptatilor si a neadevarurilor
- nu accepta santajul emotional
- nu accepta autoritatea si regulile impuse
- sunt adulti in trup de copil si nu accepta sa fie tratati ca niste copii
- nu agreeaza competitia, ci cooperarea
- respecta oamenii in functie de valoarea lor, nu de varsta sau pozitie sociala
- sunt oglinzi perfecte ale defectelor adultilor din preajma
- au un nivel ridicat de energie pe care nu stiu incotro s-o directioneze
- au un nivel inalt de vibratie spirituala.

Un copil Indigo se manifesta diferit, are foarte multa energie si o mai mare nevoie de libertate, dar mai ales de indrumare si sustinere din partea parintilor. Pentru a activa potentialul unui copil Indigo si pentru a-l stimula sa fie el insusi este nevoie de doua lucruri esentiale: atentie si participare la creatie (crestere si evolutie) alaturi de el.

Primul lucru – atentia - se refera la urmatoarele aspecte:
- alimentatie corespunzatoare (fara semipreparate, cat mai natural cu putinta)
- imbracaminte din materiale naturale
- petrecerea a cat mai mult timp in natura, nu in aglomeratii umane
- metode de echilibrare a energiei (Yoga, Reiki, Qi-Gong, meditatie, vindecare pranica etc)
- inducerea sentimentului de responsabilitate, nu de vina
- relatie bazata pe sinceritate, dialog si cooperare
- ghidare permanenta (oferirea de optiuni, indicii si libertatea de a alege)
- aplicarea unei formule “magice”: indrumare + explicatii logice + sfaturi si optiuni in situatii diverse.

Poate te intrebi acum: “Dar care este rolul unui parinte de copil Indigo, tinand cont ca misiunea copiilor Indigo este de a schimba societatea?” Cea mai semnificativa parte a rolului tau de parinte este intelegerea propriului copil, apoi indrumare mentala si sustinere continua.

Orice copil Indigo este un dar pentru omenire, asa ca e foarte important sa inveti cum sa-l ajuti sa-si indeplineasca misiunea. Aceasta este responsabilitatea ta in calitate de co-creator, adica participant la creatie alaturi de el, zi de zi. Tinand cont de faptul ca un copil Indigo are parte de blamare, critica, aversiune, marginalizare, mustrari si chiar ura din partea societatii “normale”, care nu poate accepta ceva din afara ei, diferit de asa-zisa “normalitate”, tu esti cel iti poti sprijini copilul.

Iata ce ai putea sa faci:
- fii intelegator cu copilul tau Indigo in ceea ce priveste spatiul si timpul lui
- trateaza-l cu respect, ca pe un adult
- comunica cu el – nu uita sa-i castigi increderea!
- lasa-l sa experimenteze, nu-l invata doar teoretic cum sa procedeze
- urmeaza-ti intuitia, nu ratiunea
- foloseste pactul si intelegerile in loc de pedepse
- mustra cu iubire, nu cu furie sau manie
- fii empatic: pune-te in locul copilului tau pentru a intelege ce simte el
- nu te lasa manevrat de forta lui mentala sau emotionala
- dedica-i timp copilului tau, priveste-l in ochi, asculta-l cu atentie
- fii atent la simptomele unei frustrari a copiilor Indigo: depresie, izolare, mutenie, stres, hiperactivitate, atentie dispersata, agresivitate brusca.

Pentru a-i directiona in mod util energia e necesar sa descoperi pasiunile copilului tau Indigo si sa-l incurajezi sa le urmeze. Un alt lucru important este sa-i explici “de ce” in loc sa-l fortezi sa faca ceva. El va intelege cat de important este sa fie responsabil si sa ia decizii de unul singur. Daca greseste, in loc sa-l pedepsesti, stabileste o intelegere cu el: va primi recompense doar pentru deciziile bune; pentru cele gresite nu-l pedepsi! Pentru a fi in echilibru, important este ca orice copil Indigo sa se simta protejat si sa fie senin, deci trebuie sa comunici zilnic cu el, sa fii armonios, sa planifici si sa fii co-creator alaturi de el in orice moment.

Nu-l mai privi pe copil ca pe o minte goala care trebuie umpluta cu cat mai multe informatii, apropie-te de el astfel incat sa-l trezesti pe maestrul din interiorul sau.
Daca exista tensiune in relatia voastra, cea mai mare schimbare pe care trebuie sa o faci este cu privire la tine insuti, nu la copilul tau. El doar scoate la iveala aspectele tale care necesita imbunatatire sau schimbare. Odata ce intri in rezonanta cu nevoile copilului tau, el singur se va indrepta spre ce are nevoie cu adevarat tocmai pentru ca tu ii oferi suportul si indrumarea pentru asta. Intotdeauna sa te lasi condus de iubire, nu de frica!

Nu uita ca Frica controleaza, iar Iubirea sprijina!

Pastreaza-ti mintea deschisa, copilul tau Indigo are mare nevoie de tine.

Fii rabdator si plin de iubire mereu!

Iar daca esti un copil Indigo si parintii tai isi manifesta dorinta de a te intelege, ajuta-i sa te inteleaga mai bine. Asta va fi de folos tuturor.

sursa

6 greseli pe care le fac parintii de prescolari

Daca ai un copil de varsta prescolara, cu siguranta stii ce priceput este la a impinge limitele. Nu esti singurul parinte care “pateste” asa ceva. De fapt, copiii incearca sa-si castige independenta si cum sa ajunga la ea, daca nu incercand diverse tactici.
Iata cele mai comune greseli pe care le fac parintii de prescolari si cateva solutii sa le rezolvi, asa cum reies din cartea “The Big Book of Parenting Solutions”, scrisa de Michele Borba.

1. Abaterea de la rutina

Consistenta este cheia educatiei, mai ales in cazul prescolarilor. Daca nu ai o rutina bine definita, copiii devin confuzi, sunt mai agitati, au mai des crize nervoase sau emotionale. Daca ii lasi sa faca ceva si, in functie de alte circumstante, nu-l lasi sa faca, el nu intelege.
Cum rezolvi: Fii consistent in toate aspectele: disciplina, somn, masa.
 

2. Concentrarea pe negativ

Atunci cand iti pierzi cumpatul, este foarte simplu sa tipi sau sa il folosesti pe NU. “Nu lovi! Nu arunca! Nu vorbi urat!” etc. De asemenea, iti vine mai la indemana sa te legi de un comportament negativ decat sa apreciezi unul pozitiv.
Cum rezolvi: Recompenseaza comportamentul corespunzator: “Mi-a placut cand ai vorbit incet si ai fost ascultator!”

3. Nu esti atent la semnele de avertizare
Atunci cand copilul are o criza, este imposibil sa ajungi sa-l faci sa rationeze. “Calmeaza-te!” nu sunt niste cuvinte pe care sa le spui unui copil de 3 ani. E ca si cum ai vorbi cu un perete. Copiii nu te aud.
Cum rezolvi: Fii atent la semnele care preced o criza nervoasa: foame, oboseala, plictiseala. Nu-ti duce copilul la cumparaturi, de exemplu, decat daca stii ca este mancat, odihnit si vesel.


4. Supraaglomerarea programului
Dans, muzica, pictura si alte activitati sunt prea mult pentru copiii de 3-5 ani. Ei se pot extenua, ceea ce duce la un somn de proasta calitate, nervozitate crescuta etc.
Cum rezolvi: Lasa-i copilului timp de odihna si de joaca.


5. Subestimarea importantei jocului
Multi parinti cred ca aceste activitati suplimentare vor duce la o buna dezvoltare a copilului. In realitate, insa, spun psihologii, cea mai importanta activitate care duce la dezvoltarea copiilor este jocul. Prin joc, copiii isi dezvolta cel mai bine creierul.
Cum rezolvi: Lasa-ti copilul sa se joace cat mai mult in aer liber, cand doreste, ce doreste.


6. Exagerezi la minciuni
Parintii sunt speriati de minciuna. Atunci cand copiii incep sa minta, pentru ei este o experienta. Poate fi inspaimantator pentru parinti, insa nu ar trebui sa aiba reactii exagerate.
Cum rezolvi: Nu exagera. O minciuna-doua fac parte din dezvoltarea normala a copilului. Nu te agata de minciuna in sine, afla ce se ascunde in spatele ei.
Nu e usor sa fii parinte si greselile sunt omenesti. Important este sa incerci, din nou si din nou, sa fii cel mai bun parinte pentru copilul tau.