Bacalaureat - I.L. Caragiale

Când ies de dimineaţă din casă; o trăsură din trap mare intră pe strada mea; în trăsură, madam Caliopi Georgescu, o bună prietină. O salut respectos. Cum mă vede, opreşte trăsura, înfigând cu putere vârful umbreluţei în spinarea birjarului.
— Sărut mâna, madam Georgescu, zic eu, apropiându-mă.
— La dumneata veneam! răspunde cucoana emoţionată.
— La mine?
— Da... Te rog să nu mă laşi!
— Să nu mă laşi! Trebuie să-mi faci un mare serviciu amical... La nevoie se arată amiciţia: să vedem cât ne eşti de prietin!
— Cu cea mai mare plăcere, madam Georgescu, dacă pot...
— Poţi!... să nu zici că nu poţi!... ştiu că poţi!... trebuie să poţi!
— În sfârşit, ce e? de ce e vorba?
— Dumneata cunoşti pe... Ştiu că-l cunoşti!
— Pe cine?
— Ţi-este prietin... ştiu că ţi-e prietin! să nu zici ca nu ţi-e prietin!...
— Cine?
— Popescu, profesorul de filosofie.
— Suntem cunoscuţi, ce e drept; dar chiar aşa buni prietini, nu pot să zic.
— Las' că ştiu eu...
— Ei?
— Ei! trebuie numaidecât să te sui în birje cu mine, să mergem la el, să-i vorbeşti pentru Ovidiu.
Cititorul trebuie să ştie că madam Caliopi Georgescu are trei copii — Virgiliu, Horaţiu şi Ovidiu Georgescu. Virgiliu este în anul al treilea la Facultatea de drept, Horaţiu în al doilea, şi Ovidiu vrea să intre în anul întâi, la aceeaşi facultate. Ovidiu trece acuma examenul sumar de şapte clase liceale, şi, cu toată bravura lui, pe cât spune cocoana Caliopi, după ce a biruit toate obiectele, s-a-nţepenit la Morală.
— Închipuieşte-ţi, zice mama emoţionată. Să-l persecute pe băiat! să-i zdrobească băiatului cariera!... Cum este el simţitor, e în stare să se prăpădească... Ştii ce mi-a zis? „Mămiţo, dacă pierz un an, mă omor!..." E în stare, cum e el ambiţios... închipuieşte-ţi, să-i dea nota 3, şi lui îi trebuie 6... Şi la ce? tocmai la Morală... Acu, dumneata îl cunoşti pe Ovidiu de când era mic... Ştii ce creştere i-am dat!...
— Ei! bravo!
— Auzi, tocmai la Morală... Suie-te, te rog.
Şi, zicând acestea, cucoana îmi face loc lângă dumneaei în trăsură.
— N-ar fi fost mai bine, madam Georgescu — zic eu — să fl mers d. Georgescu în persoană la profesor?... Ştiţi..., d. Georgescu, om cu greutate... ca tată, altfel... Eu... de... străin...
— Aş! ţi-ai găsit! Georgescu! nu-l ştii pe Georgescu ce indiferent e cu copiii? Daca ar fi fost după Georgescu, nici Virgiliu, nici Horaţiu n-ar fi fost în facultate... Despre partea lui Georgescu, rămâneau băieţii fără bacaloriat!... Suie-te, te rog!
— Dar nu e nevoie de trăsură, madam Georgescn, mă duc pe jos.
— Vai de mine! daca avem trăsură... Suie-te, [te] rog...
A trebuit să mă sui, şi am plecat.
— Unde mergem? întreb eu pe cucoana Caliopi.
— La profesorul...
— Nu ştiu unde şade...
— Ştiu eu... ce-ţi pasă! La dreapta, birjar!
Şi cucoana loveşte tare cu umbreluţa peste braţul drept al birjarului.
— Mână mai iute!
Loveşte la stânga, loveşte la dreapta, apoi iar la dreapta, apoi la stânga; în fine, înfige iar vârful în spinarea birjarului, care opreşte.
— Uite — zice madam Georgescu — căsuţele ale galbene de lângă băcănie; intri în curte, casele din fund, la dreapta... Acolo şade... Eu te aştept aici.
Mă dau jos din birjă şi pornesc, ridicând rugi călduroase la cer, să dea Dumnezeu să nu fie acasă d. profesor de filosofie. Intru, ajung la locuinţa lui, bat. Cerul n-a voit s-asculte rugile mele: d. profesor este acasă... Cum să încep? Să-l iau pe departe... zic:
— Frate Popescule, ciudate sunt şi programele şi regulamentele şcoalelor noastre: prea se dă o importantă egală tuturor obiectelor de studiu, şi asta este dăunător mersului, adică, vreu să zic, progresului; căci, în definitiv, ce vrea să facă şcoala din tinerile generaţiuni, cari vin şi caută, mă-nţelegi, o cultură sistematică, pentru a deveni cetăţeni utili, fiecare în ramura sa de activitate socială?...
Profesorul se uită la mine aiurit, fără să-nţeleagă. Eu urmez...
— Bunioară, am văzut absurdităţi în şcoalele noastre; am văzut copii cu excelente aptitudini la studii, condamnaţi a sta un an repetenţi, fiindcă n-au avut notă suficientă la muzică sau la gimnastică... înţelegi bine că un an de întârziere, pentru inaptitudme la muzică sau la gimnastică!... Dar asta, trebuie să convii şi dumneata, e tot aşa de absurd ca şi când ai împiedica pe un tânăr dispus să înveţe Dreptul, să piarză un an, fiindcă nu e tare la Morală... Ce are a face Morala cu cariera de avocat, pe care vrea tânărul să o îmbrăţişeze?... Ba nu, spune d-ta!
Profesorul holbează ochii la mine şi mai aiurit... Văzându-l aşa, îmi zic: „nu merge! nu merge cu sistema mea pe departe! trebuie apucat boul de coarne!"
— Uite, frate Popescule, să lăsăm chestiile de principiu. Ştii de ce am venit la d-ta?
— Ba!
— Am venit să te rog să dai lui Ovidiu Georgescu — pe care l-ai examinat ieri la Morală şi i-ai dat nota 3 — să-i dai nota 6...
— !
— Să nu zici că nu poţi!... ştiu că poţi! trebuie să poţi!
— Atunci trebuie să le dau la toţi...
— Să le dai la toţi!
— Bine, dar...
— Să nu zici că nu poţi!... Ştiu că poţi! trebuie să poţi!... să le dai la toţi! Sunt toţi copii de familie bună!
Profesorul — e şi el om de familie bună - zice:
— Bine! dacă sunt de familie bună, vom cauta să le dăm la toţi nota 6.
— Îmi promiţi?
— Pe onoarea mea de profesor!
Am plecat încântat. Madam Georgescu mă aştepta foarte nerăbdătoare:
— Ei?
— Ei, le dă la toţi.
— Cum, la toţi?
— Fireşte... fiindcă toţi sunt de familie bună.
— Cum, de familie bună?
— Ca Ovidiu.
— Nu-nţeleg.
— Le dă — zic eu — notă bună la toţi băieţii.
— Şi lui Ovidiu?
— Mai ales... Le dă nota 6 la Morală, pentru că toţi sunt de familie bună.
După-amiazi, primesc de la madam Georgescu o scrisorică, prin care mă anunţă că Ovidiu a obţinut nota dorită si mă roagă să iau prânzul deseară la dumnealor. Se-nţelege că n-am lipsit a profita de graţioasa invitaţiune.
A fost o masă splendidă. S-a băut şampanie în sănătatea lui Ovidiu Georgescu, urându-i-se o strălucita carieră. Cocoana Caliopi, în culmea fericirei, a sărutat cu toată căldura pe iubitul ei prâslea, cu examenul căruia s-a încheiat deocamdată palpitaţiile ei de mamă.
— Uf! mi-a zis norocita matronă română, oferindu-mi un pahar de şampanie; am scăpat! Am dat şi bacaloriatul ăsta!

Colectii de jucarii

Se pare ca sunt un client fidel al Noriel, aparent acesta este singurul motiv pentru care are rost sa mergem la cumparaturi in Auchan Titan :)

Daca ar fi sa fac un top al jucariilor si colectiilor preferate ale copiilor mei, acesta ar arata asa.

In materie de colectii :)

1. My little poney

De departe, cea mai apreciata colectie. Numai Rainbow Dash am cumparat vreo 5 variante: cu parul lung, super lung, foarte lung, stralucitor, super stralucitor, cu codite si fara. Asta ca sa nu mai vorbesc de Twilight Sparkle, Spike, Shining Armor (fie vorba intre noi, nu inteleg de ce e asa shining…)

2. Printesele Disney si apoi chiar printii (nici nu am stiut ca exista pana la momentul la care a trebuit sa ii cumpar)

Disney:

Cel mai frumos a fost la categoria Alba ca Zapada unde ca intr-o tragedie greaca de proportii epice, a trebuit sa cumpar si piticii. Bine ca astia nu aveau si nepoti pentru ca altfel nu stiu unde as fi ajuns.

3. Lego Duplo a reprezentat inceputul seriei de "hai ca cumparam Lego". Seria a continuat la o varsta mai mare, cu Lego Technic, Lego Friends si mai nou cu Lego Creator.

Lego Duplo

Lego Technic

Lego Friends

Lego Creator

Majoritatea chiar mi-a placut, m-am jucat si eu si sotia, de multe ori alaturi de ei.

Cred ca asta ar fi un top 3.

Bineinteles ca au mai existat si ceva "plastilina si olarit", faza asta a durat pana s-a infundat aspiratorul si am ajuns sa adunam plastilina si din aparatele electronice, un pic de "masinute", asta insa nu a tinut mult. Mai ales ca mai mult se juca fetita cu masinutele, decat baietelul. In consecinta, am preferat sa terminam cu categoria masinute si sa ne aventuram la categorii upgradate: masinute radiocomandate.

Aceasta a fost o categorie putin problematica, pana am descoperit avantajele unui charger si ale acumulatorilor. Ajunsesem sa cumpar baterii cu sacosa.

Cred ca am ajuns sa cunosc magazinele noriel, cam ca si adresele benzinzariilor din Bucuresti, mai nou asa se orienteaza copiii cand mergem cu masina: se raporteaza la departarea de un magazin noriel si apropierea de altul.

Toate frumoase,

Un tatic si multe jucarii.

Imprastiate prin casa

Joaca si limitele

326 Citiri 09/10/2015 Dezbate subiectul Cat traiesti, te joci! Ana Zidarescu

63

Copiii au o imaginatie foarte bogata, iar de multe ori fanteziile lor ne surprind si pe noi, adultii. Ideile lor sunt foarte diferite, copii sunt diferiti, si totusi cu totii au ceva in comun. Lasa la indemana unui copil creioane colorate, carioci sau acuarele, și poti fi aproape sigur ca o parte din creatiile lui vor ajunge si pe pereti.
Camera unui copil trebuie sa fie plina de culoare, cu mobilier child-friendly si nu in ultimul rand functionala. In jurul varstei de 3 ani copilul devine interesat de desen, asa ca incearca sa-i cumperi, nu numai ustensilele si accesoriile care sa-i permita sa-si astearna pe hartie ideile, dar, de asemenea, gandeste-te si la un set de reguli sau limite atunci cand vine vorba ce si unde are voie sa picteze.
Cand sunt foarte mici, in jur de 2-3 ani, copiii nu au indemanarea necesara sa tina in mana o pensula sau un creion, dar se distreaza teribil atunci cand li se permita sa umble cu acuarelele. Asa ca cel mai bine ar fi sa incepeti cu pictura cu degetele pe o foaie de hartie, bineinteles. Daca nu vrei sa ai manute colorate pe pereti, pe canapea sau pe televizor, ar fi bine sa faceti impreuna aceasta initiere in arta. Cand joaca s-a terminat manutele se pot sterge foarte usor cu ajutorul servetelelor faciale Zewa si nu doar mainile, ci si masuta de lucru sau scaunul. In restul timpului cutia cu acuarele si cariocile nu ar trebui sa fie la indemana copilului mic, in cazul in care nu-ti doresti niste opere de arta infantila pe pereti.
La ce ajuta pictura cu degetele? Copilul se distreaza si se amuza teribil cand isi vede mainile pline de culoare, dar aceste exercitii au ca scop dezvoltarea abilitatilor motorii, imbunatatind totodata dexteritatea mainilor și a degetelor.
Daca sunteti parintele unui copil de peste 3 ani, ar trebui sa stiti ca acesta poate fi interesat sa-si redecoreze camera cu cateva desene pe pereti, asa doar ca sa-si exerseze talentul de desenator. Prescolarii nu vad nici o problema sa depaseasca granitele unei foi de hartie si sa-si expuna ideile pe un perete. In acest caz ar trebui sa stabiliti de la inceput un spatiu unde are voie sa deseneze si sa se exprime sau sa acoperiti peretii cu un material rezistent la desene (de exemplu tapet lavabil). Daca nu impuneti de la inceput limite, ci doar ii interziceti sa deseneze peretii, micul artist se poate simti frustrat si e posibil sa se ocupe de aceasta activitate pe ascuns.

Educatie copii 7 ani

Ne iubim copiii, ne iubim copiii foarte mult. Mai ales in momentele cand pur si simplu ne scot din minti si nu mai stim ce sa facem pentru a imbunatati capitolul educatie copii. Pentru asta insa, ar trebui sa tinem cu totii minte un singur lucru: cei mici nu gandesc asa cum ne asteptam noi. N-au cum. Creierul lor este inca in dezvoltare. “La copii, creierul limbic – cel responsabil pentru declansarea impulsului, a emotiilor, a placerii – este mult mai bine dezvoltat decat cortextul prefontal, responsabil cu gandirea, luarea deciziilor si anticiparea consecintelor”, explica Joseph Shrand, psihiatru si profesor la Facultatea de Medicina Harvard.

Iata 7 lucruri pe care copiii le fac deseori si care pe parinti, cel putin pe unii dintre ei, ii enerveaza la culme. Cunoscandu-le, poate va va fi mai usor sa reusiti in procesul de educatie al copiilor vostri.

1. Scapa din mana lucruri sau varsa ceva

De cate ori ati lasat un pahar cu apa sau cu lapte langa copil si l-ati atentionat ca e acolo si, totusi, l-a varsat? Sau i-a scapat din mana? Poate ati si tipat la el: “Ti-am zis de 100 de ori sa fii atent?!”.. . De ce n-ar trebui sa va mai enervati pentru astfel de situatii? “Copiii nu isi pot coordona miscarile. Creierul lor nu este pregatit inca pentru ca neuronii care activeaza abilitatile motorii nu sunt dezvoltati complet. Ganditi-va ca un bebelus sta in fund abia dupa 6 luni, merge de-a busilea la 9 luni, in picioare dupa 12 luni etc. E normal pentru un copil sa fie neindemanatic, sa fie incet in miscari. Aceste abilitati se vor dezvolta abia dupa 7 ani”, explica psihiatrul Tia Horner.

Vrei sa fii un parinte perfect? Cumpara si tu ghidurile Sfatulparintilor.ro!

2. Egoismul si lipsa de empatie

Presupunand ca aveti doi copii. Cel mare, are in jur de 8 ani, cel mic 5-6. Cel mare se uita la ultimele doua bomboane pe care le are in mana si le baga pe amandoua in gura fara sa imparta cu fratele. Desigur veti spune despre cel mare ca e egoist, devreme ce – mai mare fiind – nu i-a dat si celui mic o bomboana. Dar oare lucrurile stau chiar asa? Se pare ca nu! “Sunt unii copii mai egoisti, iar altii mai putin egoisti. Insa nu e nimic permanent. Abia in anii de preadolescenta vor incepe sa se stabileasca mai bine legaturile interpersonale. Abia atunci copiii vor incepe sa se gandeasca cu adevarat si la altii. Nimic nu-i impiedica pe parinti sa le vorbeasca copiilor despre bunatate, sa-i incurajeze sa imparta, insa n-ar trebui sa se astepte la rezultate mai devreme de varsta preadolescentei. Mai mult, nu trebuie sa-i forteze”, spune psihiatrul Sujatha Ramakrishna.

In ceea ce priveste empatia, aceasta se va dezvolta in anii adolescentei. “Copiii sunt egocentristi si nu inteleg de ce ar trebui sa le pese de ceilalti. Altruismul si empatia sunt niste notiuni mult prea abstracte pentru cei mici”, explica psihiatrul Tia Horner.

3. Nu sunt flexibili

De cate ori n-a trecut copilul printr-o criza de tantrum pentru ca ati schimbat ceva in program? “La copiii mici si prescolari, sunt in formare circuitele neuronale si cu cat o actiune se repeta mai des, cu atat acele circuite devin mai puternice. Cand se intampla actiunea cu care copilul este obisnuit, acesta simte ca detine controlul asupra situatiei. Insa cand li se schimba ceva in rutina, devin axiosi. Aceasta este si explicatia pentru care celor mici le place sa urmareasca aceleasi desene animate din nou si din nou, si din nou sau sa li se citeasca aceeasi poveste. Abia in jurul varstei de 9-10 ani se vor schimba lucrurile”, spune Deborah Gilboa, medic de familie.

4. Nu au rabdare

Sunt oameni mari care nu au rabdare. Copiii au insa “o scuza”: nu au creierul dezolvat. “Ca sa fie rabdatori, trebuie sa treaca foarte mult timp. Frustrarea, toleranta, controlul, anticiparea consecintelor, judecata sunt elemente care apar pe parcursul dezvoltarii creierului, iar toate acestea conduc catre rabdare”, explica Leigh Ann Wayland, psiholog scolar. Desigur, parintii pot exersa cu copiii rabdarea, insa nu se va petrece minuea peste noapte.

5. Sunt imprevizibili

Cand copilul de 10 ani isi schimba planul si nu mai vrea sa mearga cu voi la film, parintii se supara sau chiar devin furiosi. Nu inteleg ce l-a determinat pe copil sa se razgandeasca. “Cea mai buna cale de a ajuta un copil sa fie previzibil, este ca parintele sa fie previzibil. Si este perfect normal ca un copil sa va mai strice ploile. Copiii sanatosi isi testeaza limitele si apasa cat de des butoanele sensibile. Daca n-ar face asta, nu s-ar dezvolta complet din punct de vedere mental si emotional”, explica psihiatrul Sujatha Ramakrishna.

6. Nu se pot concentra

Daca ati inscris copilul de 6 ani la fotbal si el jumatate din antrenament se crede avion, cu siguranta ati fi foarte dezamagiti. Insa copiii vad lumea dintr-o alta perspectiva, mult diferita fata de a adultilor. “Pentru ei, lumea este foarte mare si plina de lucruri noi pe care trebuie sa le descopere, in fiecare clipa. Orice lucru, cat de marunt, le poate distrage atentia de la ceva ce unui adult i se poate parea foarte important si interesant. Abia dupa varsta de 7-8 ani, copiilor incepe sa li se dezvolte portiunea din creier responsabila cu concentrarea”, explica Ramakrishna.

7. Atitudinea

Daca i-ati interzis fiicei de 12 ani sa iasa afara inainte sa termine temele, iar ea va “repede”: “Nu-mi spuneti mie ce sa fac!”, veti considera, probabil, ca nu va respecta si ca v-a vorbit urat. Insa, potrivit lui Fran Walfish, psihoterapeut, aceasta nu este decat o modalitate de a-si arata sentimentele si frustrarile. “Nu solicitati scuze pentru vorbele urate. Explicati-i mai bine cum ar trebui sa-si exprime sentimentele intr-o forma care sa nu va supere: Imi dau seama ca esti frustrata/suparata. As vrea sa-mi spui ce simti, dar intr-o forma mai respectuoasa, te rog!”.

sursa

Cum sa iti faci copilul sa citeasca

Una dintre cele mai importante competente pe care copilul tau trebuie sa le dezvolte este, faranici o indoiala, cititul. Cu toate acestea, mai ales in prezent, doar o mica parte dintre copiii siadolescentii de astazi isi mai petrece timpul liber in compania unei carti.


De-a lungul timpului cartile s-au dovedit cele mai bune prietene ale omului, lasandu-l pe acestasa se adapte la izvorul nesecat de intelepciune ascuns intre copertele lor, nefiind niciodatasuparate daca au fost lasate in uitare pe un raft.

De fiecare data l-au intampinat cu paginile deschise pe doritorul avid de cunoastere.

Cel putin in perioada „Epocii de aur” volumele s-au dovedit a fi singura oportunitate de evadare, nu fara risc totusi, din sistemul comunist.

Tocmai de aceea, astazi, multi dintre parinti sunt dezamagiti de faptul ca odraslele lor prefera un joc pe calculator sau un chat cu prietenii unui roman bun. Iar aceasta frustrare are ca rezultat incercarea de a-i obliga pe adolescenti sa „puna mana pe o carte”, acestia din urma, nu dezvolta dragostea de citire, ci asociaza volumele cu pedeapsa.

Cu alte cuvinte, lucrurile in loc sa evolueze degenereaza.

Ramane totusi intrebarea: Cum ii convingem pe copiii nostri sa inceapa sa citeasca?

Iata cateva trucuri eficiente pentru a avea in casa un devorator de literatura:


1) Copilul dumneavoastra trebuie sa aiba acces la carti si la alte materialele scrise: una dintre cele mai mari greseli pe care o fac adesea parintii nu este legata de lipsaunei biblioteci acasa, ci de faptul ca le ofera copiilor carti care sunt peste nivelul lorintelectual. Aceasta este o eroare capitala care de fapt il indeparteaza pe cel mic de biblioteca. Cel mai bine este sa ii oferiti volume usoare, de recreere astfel incat dorinta lui de lectura sa creasca.

2) Alegeti carti de relaxare, dar dintr-un domeniu de care este interesat copiluldumneavoastra, chiar si carti care contin benzi desenate. Un astfel de volum ar putea fi lasat intr-un loc unde i-ar sari in ochi celui mic. Asa ii oferiti copilului dumneavoastra siputerea de a alege sau nu sa o rasfoiasca.

3) Faceti-i un abonament la o biblioteca, mai ales daca propria biblioteca are putinecarti care ar putea starni interesul copilului. Orice pusti ar trebui sa aiba un astfel de permis imediat ce a invatat sa buchiseaca primele litere. Mergeti impreuna la biblioteca, explicati-i cum poate sa gaseasca volumele cu subiectele care il preocupa. Incurajati-l sa ia o carte din raft si s-o rasfoaiasca timp de cateva momente. Adolescentii trebuie sa fie invatati cum sa foloseasca sistemul electronic pentru a gasi titlurile sau autorii preferati. Foarte multi parinti fac greseala sa mearga impreuna cucopiii la biblioteca atunci cand sunt grabiti, iar aceasta este o reteta garantata pentru insucces. Cu siguranta ca odrasla dumneavoastra nu va mai pune vreodata piciorul intr-un asemenea asezamant.

4) Daca este nevoie folositi inclusiv jocurile de la calculator pentru a starni dragostea de lectura. In cazul in care copilului ii place sa se joace pe computer instalati jocuri care il obliga sa citeasca.

5) Cititul inainte de culcare este un mod foarte bun de a-l obisnui pe cel mic cu lectura. In timp ce copilul mai vrea sa intarzie culcatul cu cateva momente, oferiti-i o carte. Chiar si dumneavoastra puteti sa-i cititi cateva povesti – atentie insa, poate micutul dumneavostra ar putea refuza sa citeasca singur intrucat pierde cele cateva momente pe care le petreceati impreuna inainte de culcare.

6) In cazul in care absolut toate incercarile dumneavoastra de a dezvolta in copil pasiunea de citit au dat gres ar fi bine sa mergeti cu el/ea la oftalmolog. Poate ca adversiunea pentru lectura are prea putin de-a face cu cartea ci cu inabilitatea sa de a vedea literele.

sursa

Sfaturi pentru parintii copiilor Indigo

         
Manifestand caracteristici noi, neintelese si necunoscute, atat de putin sau deloc intalnite pana acum, copiii Indigo aduc pe langa darurile lor extraordinare si o anumita incordare si frustrare in familiile lor si in mediul in care traiesc sau isi desfasoara activitatea (gradinita, scoala, serviciu).

Multi parinti se simt incurcati si “blocati” pentru ca nu-si inteleg copiii, asa ca daca te numeri printre acestia, poti gasi in randurile ce urmeaza cateva sfaturi ce te-ar putea ajuta, sfaturi scrise de un adult Indigo si totodata mama a unui copil Indigo.

Pentru a-i intelege pe copiii acestia din ziua de azi, mai intai ar trebui sa stii cate ceva despre ei:
- pun la indoiala orice atitudine care nu vine din inima
- se revolta impotriva nedreptatilor si a neadevarurilor
- nu accepta santajul emotional
- nu accepta autoritatea si regulile impuse
- sunt adulti in trup de copil si nu accepta sa fie tratati ca niste copii
- nu agreeaza competitia, ci cooperarea
- respecta oamenii in functie de valoarea lor, nu de varsta sau pozitie sociala
- sunt oglinzi perfecte ale defectelor adultilor din preajma
- au un nivel ridicat de energie pe care nu stiu incotro s-o directioneze
- au un nivel inalt de vibratie spirituala.

Un copil Indigo se manifesta diferit, are foarte multa energie si o mai mare nevoie de libertate, dar mai ales de indrumare si sustinere din partea parintilor. Pentru a activa potentialul unui copil Indigo si pentru a-l stimula sa fie el insusi este nevoie de doua lucruri esentiale: atentie si participare la creatie (crestere si evolutie) alaturi de el.

Primul lucru – atentia - se refera la urmatoarele aspecte:
- alimentatie corespunzatoare (fara semipreparate, cat mai natural cu putinta)
- imbracaminte din materiale naturale
- petrecerea a cat mai mult timp in natura, nu in aglomeratii umane
- metode de echilibrare a energiei (Yoga, Reiki, Qi-Gong, meditatie, vindecare pranica etc)
- inducerea sentimentului de responsabilitate, nu de vina
- relatie bazata pe sinceritate, dialog si cooperare
- ghidare permanenta (oferirea de optiuni, indicii si libertatea de a alege)
- aplicarea unei formule “magice”: indrumare + explicatii logice + sfaturi si optiuni in situatii diverse.

Poate te intrebi acum: “Dar care este rolul unui parinte de copil Indigo, tinand cont ca misiunea copiilor Indigo este de a schimba societatea?” Cea mai semnificativa parte a rolului tau de parinte este intelegerea propriului copil, apoi indrumare mentala si sustinere continua.

Orice copil Indigo este un dar pentru omenire, asa ca e foarte important sa inveti cum sa-l ajuti sa-si indeplineasca misiunea. Aceasta este responsabilitatea ta in calitate de co-creator, adica participant la creatie alaturi de el, zi de zi. Tinand cont de faptul ca un copil Indigo are parte de blamare, critica, aversiune, marginalizare, mustrari si chiar ura din partea societatii “normale”, care nu poate accepta ceva din afara ei, diferit de asa-zisa “normalitate”, tu esti cel iti poti sprijini copilul.

Iata ce ai putea sa faci:
- fii intelegator cu copilul tau Indigo in ceea ce priveste spatiul si timpul lui
- trateaza-l cu respect, ca pe un adult
- comunica cu el – nu uita sa-i castigi increderea!
- lasa-l sa experimenteze, nu-l invata doar teoretic cum sa procedeze
- urmeaza-ti intuitia, nu ratiunea
- foloseste pactul si intelegerile in loc de pedepse
- mustra cu iubire, nu cu furie sau manie
- fii empatic: pune-te in locul copilului tau pentru a intelege ce simte el
- nu te lasa manevrat de forta lui mentala sau emotionala
- dedica-i timp copilului tau, priveste-l in ochi, asculta-l cu atentie
- fii atent la simptomele unei frustrari a copiilor Indigo: depresie, izolare, mutenie, stres, hiperactivitate, atentie dispersata, agresivitate brusca.

Pentru a-i directiona in mod util energia e necesar sa descoperi pasiunile copilului tau Indigo si sa-l incurajezi sa le urmeze. Un alt lucru important este sa-i explici “de ce” in loc sa-l fortezi sa faca ceva. El va intelege cat de important este sa fie responsabil si sa ia decizii de unul singur. Daca greseste, in loc sa-l pedepsesti, stabileste o intelegere cu el: va primi recompense doar pentru deciziile bune; pentru cele gresite nu-l pedepsi! Pentru a fi in echilibru, important este ca orice copil Indigo sa se simta protejat si sa fie senin, deci trebuie sa comunici zilnic cu el, sa fii armonios, sa planifici si sa fii co-creator alaturi de el in orice moment.

Nu-l mai privi pe copil ca pe o minte goala care trebuie umpluta cu cat mai multe informatii, apropie-te de el astfel incat sa-l trezesti pe maestrul din interiorul sau.
Daca exista tensiune in relatia voastra, cea mai mare schimbare pe care trebuie sa o faci este cu privire la tine insuti, nu la copilul tau. El doar scoate la iveala aspectele tale care necesita imbunatatire sau schimbare. Odata ce intri in rezonanta cu nevoile copilului tau, el singur se va indrepta spre ce are nevoie cu adevarat tocmai pentru ca tu ii oferi suportul si indrumarea pentru asta. Intotdeauna sa te lasi condus de iubire, nu de frica!

Nu uita ca Frica controleaza, iar Iubirea sprijina!

Pastreaza-ti mintea deschisa, copilul tau Indigo are mare nevoie de tine.

Fii rabdator si plin de iubire mereu!

Iar daca esti un copil Indigo si parintii tai isi manifesta dorinta de a te intelege, ajuta-i sa te inteleaga mai bine. Asta va fi de folos tuturor.

sursa

6 greseli pe care le fac parintii de prescolari

Daca ai un copil de varsta prescolara, cu siguranta stii ce priceput este la a impinge limitele. Nu esti singurul parinte care “pateste” asa ceva. De fapt, copiii incearca sa-si castige independenta si cum sa ajunga la ea, daca nu incercand diverse tactici.
Iata cele mai comune greseli pe care le fac parintii de prescolari si cateva solutii sa le rezolvi, asa cum reies din cartea “The Big Book of Parenting Solutions”, scrisa de Michele Borba.

1. Abaterea de la rutina

Consistenta este cheia educatiei, mai ales in cazul prescolarilor. Daca nu ai o rutina bine definita, copiii devin confuzi, sunt mai agitati, au mai des crize nervoase sau emotionale. Daca ii lasi sa faca ceva si, in functie de alte circumstante, nu-l lasi sa faca, el nu intelege.
Cum rezolvi: Fii consistent in toate aspectele: disciplina, somn, masa.
 

2. Concentrarea pe negativ

Atunci cand iti pierzi cumpatul, este foarte simplu sa tipi sau sa il folosesti pe NU. “Nu lovi! Nu arunca! Nu vorbi urat!” etc. De asemenea, iti vine mai la indemana sa te legi de un comportament negativ decat sa apreciezi unul pozitiv.
Cum rezolvi: Recompenseaza comportamentul corespunzator: “Mi-a placut cand ai vorbit incet si ai fost ascultator!”

3. Nu esti atent la semnele de avertizare
Atunci cand copilul are o criza, este imposibil sa ajungi sa-l faci sa rationeze. “Calmeaza-te!” nu sunt niste cuvinte pe care sa le spui unui copil de 3 ani. E ca si cum ai vorbi cu un perete. Copiii nu te aud.
Cum rezolvi: Fii atent la semnele care preced o criza nervoasa: foame, oboseala, plictiseala. Nu-ti duce copilul la cumparaturi, de exemplu, decat daca stii ca este mancat, odihnit si vesel.


4. Supraaglomerarea programului
Dans, muzica, pictura si alte activitati sunt prea mult pentru copiii de 3-5 ani. Ei se pot extenua, ceea ce duce la un somn de proasta calitate, nervozitate crescuta etc.
Cum rezolvi: Lasa-i copilului timp de odihna si de joaca.


5. Subestimarea importantei jocului
Multi parinti cred ca aceste activitati suplimentare vor duce la o buna dezvoltare a copilului. In realitate, insa, spun psihologii, cea mai importanta activitate care duce la dezvoltarea copiilor este jocul. Prin joc, copiii isi dezvolta cel mai bine creierul.
Cum rezolvi: Lasa-ti copilul sa se joace cat mai mult in aer liber, cand doreste, ce doreste.


6. Exagerezi la minciuni
Parintii sunt speriati de minciuna. Atunci cand copiii incep sa minta, pentru ei este o experienta. Poate fi inspaimantator pentru parinti, insa nu ar trebui sa aiba reactii exagerate.
Cum rezolvi: Nu exagera. O minciuna-doua fac parte din dezvoltarea normala a copilului. Nu te agata de minciuna in sine, afla ce se ascunde in spatele ei.
Nu e usor sa fii parinte si greselile sunt omenesti. Important este sa incerci, din nou si din nou, sa fii cel mai bun parinte pentru copilul tau.

Varsta prescolara

Varsta prescolara, o perioada dificila pentru parinti. Sfaturi pentru cresterea si ingrijirea copilului

P Vrei un premiu? Click aici!

Share on facebook Share on google_plusone_share Share on email

Varsta prescolara (3-6 ani) scoate cei mai multi peri albi parintilor. Cel mic inca nu vorbeste bine, nu te asculta si pare sa faca doar ce vrea el, dar e musai sa pui bazele disciplinei si educatiei lui, ceea ce te pune la grele incercari, intrucat, de multe ori, nu stii ce metode sa mai gasesti pentru a te intelege cu copilul. Exista cateva trucuri si sfaturi de care sa tii cont pentru a iesi victorios dintr-una dintre cele mai dificile etape ale copilariei: prescolaritatea!

Stabileste reguli si pedepse in disciplinarea lui

Daca vrei sa reduci din crizele de isterie si momentele jenante pe care le traiesti cu copilul in public sau acasa, este important sa concepi un sistem clar si concis de reguli-pedepse, pe care sa il implementezi in disciplina lui, inca de cand este de bebelus. Daca il aplici in educatia lui de mic, la varsta prescolara va sti si va fi constient ca exista reguli pe care nu le poate incalca si ca, daca nu le respecta, exista consecinte sub forma de pedepse. Important este sa anunti regulile copilului si sa-i reaminstesti de ele inainte de a-l pedepsi pentru vreo incalcare a lor.

Asculta-l cu atentie

Una dintre porincipalele surse de probleme de comportament la copilul prescolar este lipsa de atentie si de interes a parintilor. Daca vrei ca cel mic sa te asculte, este indicat ca si tu, la randul tau, sa il asculti cu atentie si interes, orice ar avea sa iti zica.

Invata-l prin puterea exemplului

Poarta-te si vorbeste cu si in preajma copilului asa cum ti-ai dori sa o faca si el, pe viitor. La varsta prescolara, cel mic este intr-o etapa de dezvoltare cognitiva in care absoarbe tot ce aude in jur, in vocabular, si tot ce vede in jur, in comportament. Asigura-te ca esti un model pozitiv de urmat.

Creste-l cu multa dragoste si fii pozitiv

Dragostea si afectiunea sunt doua dintre cele mai la indemana si de succes instrumente de educatie si disciplina ale copilului. Spune-i in fiecare zi ca il iubesti si nu conditiona niciodata sentimentele tale pentru el de comportamentul lui.

In plus, incearca sa-ti scoti cuvantul "NU" din vocabular si sa fii mereu pozitiva in modul in care i te adresezi. Gaseste alternative la "nu face asta", "nu arunca", "nu tipa", concentrandu-te pe aspecte pozitive. Ii poti spune, mai bine, "poti arunca cu jucaria in mine, dar ma va durea foarte tare si voi suferi. In schimb, mai bine imi spui de ce esti suparat".

Sursa

Copiii au nevoie de disciplina

Copiii au nevoie de reguli clare – si niste parinti care sa le respecte strict pentru a se simti in siguranta. V-ati auzit vreodata copilul spunand „Mami, mi-ar placea sa ma pedepsesti trimitandu-ma in camera mea“? Sigur ca nu. Dar motivul este ca disciplina nu este acelasi lucru cu pedeapsa. Cea mai buna disciplina este inrudita cu educatia, cu faptul de a le arata copiilor cum ne asteptam sa se poarte in lume. Iata de ce au nevoie copiii de disciplina:

Este ciudat dar adevarat: uneori copiii se poarta intr-un anumit mod fiindca spera ca veti aplica regulile. Iata cum trebuie sa procedati.

V-ati auzit vreodata copilul spunand „Mami, mi-ar placea sa ma pedepsesti trimitandu-ma in camera mea“? Sigur ca nu. Dar motivul este ca disciplina nu este acelasi lucru cu pedeapsa. Cea mai buna disciplina este inrudita cu educatia, cu faptul de a le arata copiilor cum ne asteptam sa se poarte in lume. Reguli clare – si niste parinti care sa le respecte strict – iata de ce au nevoie copiii ca sa se simta in siguranta. Dar cum puteti sa va dati seama ca de fapt copilul va cere sa-l aduceti pe calea cea dreapta:

Batalia asupra orei de culcare
De ce doreste copilul dumneavoastra disciplina: Copilul mic nu are puterea de vointa de a renunta la ceva ce evident este amuzant (si sa stea pana tarziu) in favoarea a ceva care ii face bine (mai mult somn).

Adevarul este insa ca micul sau organism tanjeste dupa un ciclu regulat de somn. Copilul dumneavoastra doreste sa-l invatati cum sa se calmeze in mod consecvent cand vine noaptea.

Ce trebuie sa faceti:
Dati-i putin control asupra situatiei. Poate parea ca dati inapoi, cand de fapt ceea ce incercati sa faceti este sa impuneti disciplina. Dar in cazul in care copilul are o anumita doza de putere (sau cel putin asa crede), acest lucru il va ajuta sa urmeze regulile care conteaza cel mai mult.

Poate ca asteptati nerabdator sansa de a va tranti in fata televizorului la o emisiune pentru adulti ca sa incheiati o zi obositoare, dar incercati sa rezistati impulsurilor de a „zbiera“ ordine ca: „Spala-te pe dinti! Pune-ti pijamaua! Treci in pat! Acum!“

In schimb, insistati asupra orei de culcare pe care o numiti, dar ajungeti la asta intr-un mod in care copilul are de ales.

Oferiti-i variante ca „Vrei sa-ti pui mai intai pijamaua sau sa speli pe dinti?“, ceea ce-l va ghida in rutina sa de dinainte de culcare si ii va permite sa inceapa sa devina mai responsabil.

Un poster cu imaginile ritualului de dinainte de culcare este foarte util pentru a mentine copiii de 4 ani si jumatate pe calea cea buna si a-i face sa se poarte frumos la culcare. Tot va trebui sa-i dati indicii asupra pasilor pe care ii are de facut, punandu-i intrebari precum „Ce faci dupa ce ai facut baie?“ dar probabil ca va petrece mai putin timp luptandu-se cu dumneavoastra pana la culcare daca pareti mai mult un ghid decat un sergent-major.

Crizele in public

De ce copilul dumneavoastra doreste disciplina: Poate parea ca este un rasfatat, dar e mai mult la mijloc. Copiilor mici le lipseste controlul impulsurilor. In cazul in care copilul dumneavoastra doreste sa-i cumparati o gustare speciala cand sunteti la cumparaturi si ii spuneti nu, el pur si simplu nu stie cum sa isi aline acel sentiment puternic de dorinta.

„De fapt va cere sa-l invatati doua lucruri: cum sa-si infrunte dezamagirea intr-un mod acceptabil din punct de vedere social si ce sa faca cu pofta aceea intensa de desert“, spun psihologii.

Ce trebuie sa faceti:
Rupeti cercul vicios parasind magazinul. Cu cat mai mult calm posibil, rugati un angajat al magazinului sa aiba grija de caruciorul de cumparaturi in timp ce iesiti cu copilul afara. Stati cu el pe trotuar sau in masina si spuneti-i „Sunt gata sa ascult ce ai de spus cand incetezi sa plangi“. (Pastrati in masina o carte sau o revista, fiindca poate dura cateva minute sa se linisteasca.)

Dupa ce copilul s-a calmat, ajutati-l sa se gandeasca la ce anume a mers rau, in loc sa-i tineti predici: „De ce am plecat din magazin? Cum ne uitam la lucrurile din magazin, cu mainile sau cu ochii?“ Iata ce inseamna disciplina – nu il criticati, ci ii dati copilului o mica lectie – in loc sa-l pedepsiti.

Dupa ce reveniti inauntru, ajutati copilul sa se confrunte cu acele dorinte irezistibile de a adauga dulciuri in caruciorul de cumparaturi: spuneti-i ca azi este ziua cumparaturilor pentru familie si ca va putea sa isi aleaga un desert cand va fi o ocazie speciala pentru el. Impreuna puteti face lista unor astfel de ocazii – ziua lui de nastere, ultima zi de scoala – pentru distractii in plus.
Lectia pe care i-o oferiti copilului se refera la limite: vom reveni la dorintele tale intr-un moment mai potrivit; iar tu nu esti cel care decide facand crize.

Certurile de la locul de joaca

De ce copilul dumneavoastra doreste disciplina: copiii mici abia acum invata cum sa se joace cu semenii lor, iar uneori o jumatate de ora poate fi o perioada lunga pentru ei. Copilul dumneavoastra nu are tactul social de a spune „Hei, sunt cam frant de oboseala acum. V-ar deranja sa continuam intalnirea alta data?“

Apucand jucariile sau izbucnind in lacrimi cand vede ce culoare a ales prietenul lui pentru blocul de lego, nu isi propune sa aiba o comportare dificila. Ci doar va informeaza, in singurul mod pe care il stie, ca are nevoie de ajutorul dumneavoastra.

Ce trebuie sa faceti:
Ajutati copilul sa descrie in cuvinte cum se simte – sau spuneti-i, daca este necesar, ca nu are o comportare buna.

Ii puteti spune copilului „Se pare ca ai obosit jucandu-te cu jucaria aia. Sa incercam cu piesele astea de lego“. Sau ajutati-l sa se calmeze luandu-l in brate si citind o carte in liniste impreuna.
Daca fiica dumneavoastra face un gest cum ar fi sa-i dea prietenei ei cu papusa in cap, este destul sa spuneti „Noi nu lovim alti oameni“. Daca sunteti la altcineva acasa si decideti sa incheiati vizita, nu-i tineti copilului o predica. Ea invata din modelul pe care il oferiti: cand comportarea sa incepe sa o ia razna, este momentul sa mergeti acasa. Ea poate fi usurata sa revina acasa la jucariile si la tabieturile ei.

Poate considerati ca toate acestea ca fiind logice. Dar stiti ceva? Sunt si o forma pozitiva de disciplina.

Obraznicia fata de adulti

De ce copilul dumneavoastra doreste disciplina: Copiii nu se pot abtine sa nu incerce diverse cuvinte si moduri de a vorbi cand sunt auziti de prietenii dumneavoastra. Credeti sau nu, totusi, doresc sa-i invatati cat de departe pot merge – sa stabiliti limitele limbajului acceptabil. Deci luati-va inima in dinti si considerati discutiile condimentate o pedoarie pentru sfaturi disciplinare: „Le pot vorbi astfel oamenilor mari? Imi vei permite?“ Raspunsul dumneavoastra (prin cuvinte mai utile, desigur) va fi: „Nici gand, amice!“

Copiii doresc si sa se asigure ca adultii sunt diferiti de tovarasii lor de joaca, ca nu pot vorbi cu dumneavoastra la fel cum ar vorbi cu alt copil. Discutiile respectuoase implica faptul ca adultii sunt la conducere, ceea ce inseamna ca micutul se simte in siguranta si nu trebuie sa ghiceasca modul in care sa se poarte.

Ce trebuie sa faceti:
Insistati ca micutul sa foloseasca vorbe politicoase, chiar daca trebuie sa repete propozitia de trei sau patru ori pana cand ii iese. Unele lectii de viata sunt ca tabla inmultirii: necesita repetare indelungata ca sa se fixeze.

Asta inseamna ca trebuie sa rezistati tentatiei de a riposta: „Sa nu indraznesti sa-mi vorbesti astfel!“ Asta nu face decat sa-i arate ca acel mod de a vorbi este eficient, spune Alina Olaru - Psiholog / DespreCopii.com

„In loc de asta, treceti la nivelul lui, priviti-l in ochi si spuneti-i calm dar ferm, <<Mi-ar placea sa mai incerci o data. Cum ar fi sa zici Mami, as vrea tare mult sa mai ramanem la locul de joaca>>“.

Daca puteti sa-i indepliniti rugamintea, acum politicoasa, faceti-o. In caz contrar, spuneti „Am auzit si stiu ce doresti. Dar nu avem timp sa ramanem mai mult azi. Este momentul sa plecam“.

Cand copilul este obraznic cu alt adult, luati-l deoparte si spuneti-i cum sa-si ceara scuze. Nu uitati: copilul este incepator in arta conversatiei politicoase. Daca refuza sa-si schimbe exprimarea, oferiti-va sa cereti dumneavoastra iertare in locul lui, iar ulterior discutati cu copilul despre modul in care va asteptati sa le vorbeasca adultilor.

Incalcarea regulilor impreuna cu un prieten

Cand copilul dumneavoastra doreste disciplina: Copiii – mai ales cei foarte mici – nu se descurca bine cand se afla sub presiunea celor de varsta lor. Ei au nevoie de dumneavoastra, adultii, sa-i ajutati sa puna in aplicare regulile casei. Iar dupa 5 ani, vor fi usurati sa stie ca se pot folosi de dumneavoastra ca scuza pentru a scapa de lucrurile pe care nu doresc sa le faca („Asta este impotriva regulilor noastre – mama ne va pune sa facem curat.“). Este o sansa sa va invatati copilul cum sa infrunte presiunea celorlalti copii, pentru a fi pregatit cand va fi mai mare, iar mizele unor astfel de presiuni vor fi mai mari.

Ce trebuie sa faceti:
Adunati-va talentele actoricesti si incercati sa va pastrati calmul in timp ce le spuneti copiilor cat de mult v-a intristat faptul ca, sa zicem, au pictat (mazgalit, de fapt) un perete. Fara indoiala, este dificil. Este tentant sa va apuce rasul in asemenea situatii, dar copiii vor crede ca v-au intrat pe sub piele.

Rugati-i sa se aseze si intrebati-i (cu asprime – amintiti-va, e vorba despre disciplina), „Unde desenam cu creioanele colorate? Sunt peretii acelasi lucru cu hartia? Ce puteti face acum?“ Apoi aduceti ustensilele de curatat si aratati-le cum sa curete peretele. Bineinteles, s-ar putea ca mai tarziu sa munciti mai mult sa curatati daca ii puneti mai intai pe ei sa faca asta, dar puteti fi sigura ca s-au invatat minte: daca fac mizerie, trebuie sa si curete.

In cazul in care copiii au incalcat alta regula, cum ar fi sa sara in pat sau sa necajeasca animalul familiei, tot trebuie sa interveniti si sa le atrageti atentia ca nu este bine ce fac, dar nu mai este necesar sa-i pedepsiti. Faptul ca au intrat in bucluc si sunt certati pentru ce au facut este o pedeapsa suficienta pentru cei mai multi copii. Iar dumneavoastra probabil ca nu veti fi nevoita sa trimiteti acasa celalalt copil. „Daca ati gestionat bine situatia, copiii vor fi dupa aceea cuminti ca niste ingerasi“

Sfatul de la Desprecopii.com

In cazul in care copilul dumneavoastra pare sa fie de-a dreptul usurat ca interveniti ferm, iata care este motivul: nu poate verbaliza, dar poate ca gandeste ceva de genul: „Slava Domnului! A venit cavaleria. Nu mai trebuie sa port batalia asta de unul singur.“

Iar aceasta este o experienta importanta pentru el: cand va fi mai mare, acel sentiment de siguranta si ordine va deveni piatra unghiulara a propriei auto-discipline.

autor: Desprecopii.com, Redactor Daniela Slavu, Articol aprobat deColegiul Psihologilor Desprecopii.com Desprecopii.com (c) Toate drepturile rezervate, 2008

sursa

Zece sfaturi pentru părinţii copiilor cu voinţă puternică

Rolul de părinte implică numeroase responsabilități și strategii pe care adultul le adaptează în funcție de nevoile specifice copilului. Uneori este mai dificil decât am crede, flexibilitatea adultului fiind necesară și adesea adaptarea este elementul cheie pentru o bună relație părinte copil. Într-un articol anterior colega noastră dr. Oana Niculae ne-a prezentat câteva din caracteristicile copilului cu voință puternică, în acest material  primim și câteva sfaturi utile.

___________________________________________________________ 

1. Evitați luptele pentru putere prin utilizarea rutinelor și a regulilor.

2. Copilul dvs. cu voință puternică vrea să preia iniţiativa mai mult decât orice...lăsaţi-l să se ocupe de cât mai multe dintre activitățile lui. Nu îl bateţi la cap să se spele pe dinți, întrebaţi-l "Ce altceva mai trebuie să faci înainte de a pleca?" Dacă el așteaptă să îi spuneţi dvs. puteţi spune: "În fiecare dimineață vom mânca, periem dinții, folosim toaleta." Copiii care se simt mult mai independenţi și mai responsabili de ei înşişi vor avea mai puțină nevoie să se răzvrătească și să fie în opoziție.

3. Lăsaţi-l să facă alegeri. Dacă îi daţi ordine, el va fi aproape sigur deranjat. Dacă oferiți o alegere, el se simte ca propriului său stăpân. Desigur, îi oferim doar alegerile cu care suntem de acord să le facă în acord cu vârsta sa. De exemplu: dacă vreţi să mergeți la magazin şi nu este negociabil însă cu toate acestea el vrea să rămână în joc, o alegere potrivită este: "Vrei să plecăm acum sau în zece minute?"

4. Permiteţi-i să aibă autoritate pe trupul lui. "Am auzit că nu doreşti să porţi jacheta astăzi. Cred că este frig și eu sunt cu siguranță voi purta un sacou. Desigur, eşti responsabil de propriul corp, atâta timp cât te îngrijeşti de sănătatea şi siguranţa ta.... Dar mi-e teamă că îți va fi rece afara, iar eu nu voi dori să mă întorc acasă. Ce zici dacă am pune jacheta ta în rucsac, iar apoi vom avea, dacă te răzgândeşti ". De mult ori în această situaţie, îngrijorarea părinţilor este legat de riscul de boala...copilul nu va ajunge la acest deznodământ după o singură experienţă daca nu faceţi din faptul că copilul va cere jacheta un câştig personal al dvs. în lupta cu el. În situaţia contrări copilul îşi va aminti din această experienţă că a purta jacheta este o pierdere şi un câștig...acela că mă simt confortabil în loc să îmi fie frig. În plus pentru copii este greu să-și imagineze senzație de frig, atunci când este atât de cald în casă și o jachetă pare în această situaţie un lucru nefolositor. Copilul este sigur că are dreptate - corpul lui îi susţine asta şi de aceea se opune atât de natural. Noi ca părinţi nu ne dorim subminarea încrederii în sine a copilului ci să învețe că nu există nicio rușine în schimbarea unor păreri după ce ai mai multe informaţii.

5. Nu-l împingeţi în direcţii opuse în raport cu dvs. Dacă adoptaţi o poziție puternică şi de neclintit rapid, puteți provoca cu ușurință copilul şi atunci el vă va sfida doar pentru a dovedi că are un punct de vedere. Veţi știi astfel când aţi ajuns într-o luptă pentru putere și atunci este recomandat să vă opriţi, să respiraţi și să vă amintiți că victoria într-o bătălie cu copilul dumneavoastră mereu aduce după sine riscul să pierdeţi puncte în domeniul care este cel mai important: relaţia părinte-copil. În cazul în care aveţi dubii spuneţi-i "Ok, poți decide acest lucru pentru tine." Dacă el nu poate face o alegere potrivită, atunci încurajaţi-l să găsească o altă cale pentru a-şi satisface nevoia de autonomie, fără a-şi compromite sănătatea sau securitatea.

6. Faceţi un pas în afara luptei pentru putere şi lăsaţi-vă copilul să iasă din această poveste cu "faţa curată". Nu trebuie să dovediţi că aveţi dreptate şi în nici un caz nu ar trebui să încercați să îl înfrângeţi pe copilului dumneavoastră sau să îl obligaţi să adere la opiniile tale. El poate fi nevoit să facă ce îi spuneţi, dar are dreptul să aibă propriile păreri și sentimente legate de aceasta.

7. Ascultaţi-vă copilul. Dvs., ca adult, aţi putea presupune în mod rezonabil că știţi ce este mai bine. Dar tot aşa cum dvs. aveţi o voință puternică , tot aşa copilul are o voință puternică ca urmare a integrității lui şi încearcă să protejeze ceva ce pare important pentru el. Numai prin ascultarea cu calm a argumentelor pe care vi le spune și prin reflectarea cuvintelor lui, copilul ar putea să înțeleagă că nu vă opuneţi la ceea ce el îşi doreşte să facă. O afirmaţie de tipul: "Am auzit că nu doreşti să faci baie. Poți să-mi spui mai multe despre asta?" v-ar putea aduce informațiile pe care vă e teama că nu le veţi afla; copilul are un motiv care este important pentru el şi dvs. nu-l veţi afla dacă intraţi într-o luptă şi îl obligaţi să intre în cadă.

8. Încercaţi să priviţi din punctul lui de vedere. De exemplu, el poate fi furios pentru că i-aţi promis că îi spălați pelerina cu Superman și apoi aţi uitat. Pentru dvs. el este încăpățânat dacă se supară si nu acceptă sau insista să o spălaţi, pentru el însă este justificată supărarea și dvs. sunteți ipocrită, pentru că nu este acceptabil nici legat de dvs. să nu vă respectaţi promisiunile făcute lui. Ce este de făcut în această situaţie? Dvs. vă cereţi scuze pentru că nu v-aţi respectat promisiunea, îl reasiguraţi că vă străduiţi să vă țineţi promisiunile și mergeţi împreună să spălaţi pelerina. Luaţi în considerare modul în care aţi vrea să se poarte cu dvs. și purtaţi-vă şi dvs. la fel cu el.

9. Disciplinaţi prin consolidarea relației şi nu prin pedepse. Copiii nu învață nimic atunci când sunt în mijlocul unei lupte deoarece, ca noi toți, atunci adrenalina este descărcată la un nivel crescut și în aceste condiţii procesul de învățare se oprește. Copii se comportă corespunzător pentru că vor să ne bucure. Cu cât vă luptaţi mai mult și îl pedepsiţi mai mult, cu atât mai mică va fi dorința lui de a vă face pe plac.

10. Oferiţi-i respect și empatie. Cei mai mulţi copii cu voinţă puternică se luptă pentru respect. Dacă îl oferim oricum,ei nu mai au nevoie să se lupte pentru a-şi proteja statutul. Și, la fel ca oricare dintre noi, îi ajută foarte mult dacă se simt înțeleşi. Dacă vedeți punctul său de vedere și credeţi că el a greșit - de exemplu, el vrea să poarte pelerina cu Superman la biserică și credeți că e nepotrivit – îi puteţi oferi o abordare empatică prin felul în care îi setați limita. "Ştiu că adori această pelerină și îți dorești să o porţi, dar atunci când vom merge la biserică nu putem purta pelerină. Ce ar fi dacă am lua-o cu noi astfel încât să o poţi purta în drum spre casă? "

Educatie copii: cum corectam comportamentul gresit al copiilor

Multi parinti se confrunta cu probleme in zona educatiei copiilor, mai ales in sectorul „disciplina”. Iata cateva sfaturi oferite de specialisti, cum trebuie sa reactionati atunci cand copilul are un comportament gresit.

Sfat educatie copii #1: (6-18 luni) In timp ce va jucati copilul va musca de mana. Ce faceti?

Asa nu: Muscati si voi. Foarte multi parinti cred ca in asa fel ii arata copilului ca muscatura doare si ca nu trebuie sa mai faca asa niciodata. Gresit. Nu veti reusi decat sa va raniti unul pe celallat, iar relatia parinte-copil va avea de suferit mai tarziu, cand copilul va creste.

Asa da: Da-ti copilul intr-o parte si spuneti-i ferm „Fara muscaturi. Muscatura doare”. Apoi aratati-i alternativa corecta, de exemplu: o imbratisare, un pupic, astfel incat copilul sa-si dea seama ca prin muscatura nu a procedat corect, si ca alternativa comportamentului bun este o imbratisare, un sarut, o mangaiere etc. Daca cel mic este in perioada in care ii dau dintii si atunci musca pentru a-si domoli din senzatia de iritare, oferiti-i in schimb ceva de rontait propice pentru dintii si gingiile lui.


Sfat educatie copii #2. (2-3 ani) Crize de isterie in magazin pentru ca nu-i cumparati bomboanele sau jucariile dorite. Ce faceti?

Asa nu: Incercati sa „negociati” cu el. Oricum este prea nervos pentru a se putea intelege cineva cu el. Foarte important nu va pierdeti calmul, veti speria copilul si, in plus, nu-i veti da un exemplu tocmai bun. Cedati! In acest fel il incurajati pentru o urmatoare criza. Nu il mituiti cu altceva, in schimbul bomboanelor sau jucariilor dorite.

Asa da: Pastrati-va calmul si nu va ganditi la ce vor spune ceilalti. Ignorati-l, dati-i cat mai putina atentie posibil. Tineti-l in brate, daca e necesar, pentru a preveni eventualele accidentari sau distrugerea locului in care sunteti. Parasiti magazinul daca criza continua si nu reusiti sa-l calmati. Cand s-a linistit, explicati-i copilului ca veti continua sa plecati dintr-un magazin ori de cate ori are acest comportament. Recompensati comportamentul civilizat fara insa a-i da un obiect anume. Este suficient putina atentie, putin timp petrecut impreuna cu copilul. Foarte important: inainte de a intra intr-un magazin, explicati-i copilului ce aveti de cumparat si ca nu o sa-i tolerati nici o criza, ca veti parasi magazinul imediat ce incepe sa se comporte necorespunzator.

Sfat educatie copii #3. (3-4 ani) Copilul ciupeste, loveste sau are un limbaj necorespunzator la gradinita. Ce faceti?

Asa nu:Il loviti. In acest fel ii transmiteti mesajul ca este OK sa lovesti daca esti mai mare decat „victima”. Il criticati si va pierdeti cumpatul. In acest fel ii scadeti copilului respectul de sine si-i puneti o eticheta de „copil rau”.

Asa da: Ascultati ce are copilul de spus in ceea ce priveste comportamentul sau. Ce l-a determinat sa loveasca, sa ciupeasca sau sa vorbeasca urat. Incurajati-l sa-si exprime sentimentele, furia, insa intr-un mod constructiv. Aratati-i copilului cum ar trebui sa-si exprime aceste sentimente fara sa se comporte urat. Explicati-i ca pentru comportamentul sau trebuie sa petreaca un timp (voi hotarati cat) de linistire/calmare, un fel de time-out al baschetbalistilor. Cum faceti acest lucru?

– Explicati-i unde a gresit si ca trebuie sa suporte consecintele faptelor sale.
– Lasati copilul langa lucrurile cu care se joaca de obicei, insa spuneti-i de ce nu are voie sa se joace cu ele.
– Daca a vorbit urat, dati-i o perioada de X minute in care sa nu vorbeasca deloc.
– Perioada de „time-out” se incheie doar daca copilul a respetat regulile spuse. Daca nu, se prelungeste.

Vrei sa fii un parinte perfect? Cumpara si tu ghidurile Sfatulparintilor.ro!

45 de cuvinte si expresii interzise parintilor
33 de greseli majore de evitat in educatia copilului tau

Sfat educatie copii # 4. (5-7 ani) Copilul nu-si aranjeaza jucariile in camera. Ii spuneti si a doua oara ce are de facut si continua sa refuze. Ce faceti?

Asa nu: Il cicaliti. Copilul vostru va deveni si mai frustrat. Il etichetati drept „lenes” sau „rau”. Ii va scadea respectul de sine. Faceti curat in locul lui. Acest lucru se traduce printr-o recompensare a lipsei de disciplina. Daca exagerati cu consecintele, mai mult ca sigur veti obtine un rezultat negativ.

Asa da: Calmati-va si spuneti-i exact care sunt sarcinile lui in casa. De exemplu, are misiunea de a-si pastra camera curata. Setati un dead-line pana cand isi poate duce la bun sfarsit sarcina. Daca nu o indeplineste in timpul dat, suporta consecintele (aici trebuie sa mentionati ferm care sunt consecintele, fara sa exagerati, totusi, in stabilirea lor). De exemplu: „Daca nu faci curat in camera pana la ora X, nu vei mai putea sa-ti aduci prietenii la joaca azi!”. Foarte important: Nu repetati de multe ori amenintarea. O singura data este de ajuns. Iar daca nu a respectat intelegerea, tineti-va de cuvant.

Sfat educatie copii # 5: (8-10 ani) Este ora de culcare si observati ca inca nu si-a facut temele. Ce faceti?

Asa nu: Il amenintati cu vreo pedeapsa inainte sa-i explicati situatia. Incepeti sa-i aranjati temele.

Asa da: Incercati sa intelegeti de ce nu si-a facut tema. Aratati-i ca-l intelegeti daca s-a simtit frustrat de greutatea temelor. Ajutati-l sa-si faca un program de lucru. Stabiliti si cateva consecinte daca nu-si face temele. Aratati-va multumirea de fiecare data cand vedeti copilul cum se straduie sa-si faca temele, nu doar cand ia note mari.


sursa