Copiii au nevoie de disciplina

Copiii au nevoie de reguli clare – si niste parinti care sa le respecte strict pentru a se simti in siguranta. V-ati auzit vreodata copilul spunand „Mami, mi-ar placea sa ma pedepsesti trimitandu-ma in camera mea“? Sigur ca nu. Dar motivul este ca disciplina nu este acelasi lucru cu pedeapsa. Cea mai buna disciplina este inrudita cu educatia, cu faptul de a le arata copiilor cum ne asteptam sa se poarte in lume. Iata de ce au nevoie copiii de disciplina:

Este ciudat dar adevarat: uneori copiii se poarta intr-un anumit mod fiindca spera ca veti aplica regulile. Iata cum trebuie sa procedati.

V-ati auzit vreodata copilul spunand „Mami, mi-ar placea sa ma pedepsesti trimitandu-ma in camera mea“? Sigur ca nu. Dar motivul este ca disciplina nu este acelasi lucru cu pedeapsa. Cea mai buna disciplina este inrudita cu educatia, cu faptul de a le arata copiilor cum ne asteptam sa se poarte in lume. Reguli clare – si niste parinti care sa le respecte strict – iata de ce au nevoie copiii ca sa se simta in siguranta. Dar cum puteti sa va dati seama ca de fapt copilul va cere sa-l aduceti pe calea cea dreapta:

Batalia asupra orei de culcare
De ce doreste copilul dumneavoastra disciplina: Copilul mic nu are puterea de vointa de a renunta la ceva ce evident este amuzant (si sa stea pana tarziu) in favoarea a ceva care ii face bine (mai mult somn).

Adevarul este insa ca micul sau organism tanjeste dupa un ciclu regulat de somn. Copilul dumneavoastra doreste sa-l invatati cum sa se calmeze in mod consecvent cand vine noaptea.

Ce trebuie sa faceti:
Dati-i putin control asupra situatiei. Poate parea ca dati inapoi, cand de fapt ceea ce incercati sa faceti este sa impuneti disciplina. Dar in cazul in care copilul are o anumita doza de putere (sau cel putin asa crede), acest lucru il va ajuta sa urmeze regulile care conteaza cel mai mult.

Poate ca asteptati nerabdator sansa de a va tranti in fata televizorului la o emisiune pentru adulti ca sa incheiati o zi obositoare, dar incercati sa rezistati impulsurilor de a „zbiera“ ordine ca: „Spala-te pe dinti! Pune-ti pijamaua! Treci in pat! Acum!“

In schimb, insistati asupra orei de culcare pe care o numiti, dar ajungeti la asta intr-un mod in care copilul are de ales.

Oferiti-i variante ca „Vrei sa-ti pui mai intai pijamaua sau sa speli pe dinti?“, ceea ce-l va ghida in rutina sa de dinainte de culcare si ii va permite sa inceapa sa devina mai responsabil.

Un poster cu imaginile ritualului de dinainte de culcare este foarte util pentru a mentine copiii de 4 ani si jumatate pe calea cea buna si a-i face sa se poarte frumos la culcare. Tot va trebui sa-i dati indicii asupra pasilor pe care ii are de facut, punandu-i intrebari precum „Ce faci dupa ce ai facut baie?“ dar probabil ca va petrece mai putin timp luptandu-se cu dumneavoastra pana la culcare daca pareti mai mult un ghid decat un sergent-major.

Crizele in public

De ce copilul dumneavoastra doreste disciplina: Poate parea ca este un rasfatat, dar e mai mult la mijloc. Copiilor mici le lipseste controlul impulsurilor. In cazul in care copilul dumneavoastra doreste sa-i cumparati o gustare speciala cand sunteti la cumparaturi si ii spuneti nu, el pur si simplu nu stie cum sa isi aline acel sentiment puternic de dorinta.

„De fapt va cere sa-l invatati doua lucruri: cum sa-si infrunte dezamagirea intr-un mod acceptabil din punct de vedere social si ce sa faca cu pofta aceea intensa de desert“, spun psihologii.

Ce trebuie sa faceti:
Rupeti cercul vicios parasind magazinul. Cu cat mai mult calm posibil, rugati un angajat al magazinului sa aiba grija de caruciorul de cumparaturi in timp ce iesiti cu copilul afara. Stati cu el pe trotuar sau in masina si spuneti-i „Sunt gata sa ascult ce ai de spus cand incetezi sa plangi“. (Pastrati in masina o carte sau o revista, fiindca poate dura cateva minute sa se linisteasca.)

Dupa ce copilul s-a calmat, ajutati-l sa se gandeasca la ce anume a mers rau, in loc sa-i tineti predici: „De ce am plecat din magazin? Cum ne uitam la lucrurile din magazin, cu mainile sau cu ochii?“ Iata ce inseamna disciplina – nu il criticati, ci ii dati copilului o mica lectie – in loc sa-l pedepsiti.

Dupa ce reveniti inauntru, ajutati copilul sa se confrunte cu acele dorinte irezistibile de a adauga dulciuri in caruciorul de cumparaturi: spuneti-i ca azi este ziua cumparaturilor pentru familie si ca va putea sa isi aleaga un desert cand va fi o ocazie speciala pentru el. Impreuna puteti face lista unor astfel de ocazii – ziua lui de nastere, ultima zi de scoala – pentru distractii in plus.
Lectia pe care i-o oferiti copilului se refera la limite: vom reveni la dorintele tale intr-un moment mai potrivit; iar tu nu esti cel care decide facand crize.

Certurile de la locul de joaca

De ce copilul dumneavoastra doreste disciplina: copiii mici abia acum invata cum sa se joace cu semenii lor, iar uneori o jumatate de ora poate fi o perioada lunga pentru ei. Copilul dumneavoastra nu are tactul social de a spune „Hei, sunt cam frant de oboseala acum. V-ar deranja sa continuam intalnirea alta data?“

Apucand jucariile sau izbucnind in lacrimi cand vede ce culoare a ales prietenul lui pentru blocul de lego, nu isi propune sa aiba o comportare dificila. Ci doar va informeaza, in singurul mod pe care il stie, ca are nevoie de ajutorul dumneavoastra.

Ce trebuie sa faceti:
Ajutati copilul sa descrie in cuvinte cum se simte – sau spuneti-i, daca este necesar, ca nu are o comportare buna.

Ii puteti spune copilului „Se pare ca ai obosit jucandu-te cu jucaria aia. Sa incercam cu piesele astea de lego“. Sau ajutati-l sa se calmeze luandu-l in brate si citind o carte in liniste impreuna.
Daca fiica dumneavoastra face un gest cum ar fi sa-i dea prietenei ei cu papusa in cap, este destul sa spuneti „Noi nu lovim alti oameni“. Daca sunteti la altcineva acasa si decideti sa incheiati vizita, nu-i tineti copilului o predica. Ea invata din modelul pe care il oferiti: cand comportarea sa incepe sa o ia razna, este momentul sa mergeti acasa. Ea poate fi usurata sa revina acasa la jucariile si la tabieturile ei.

Poate considerati ca toate acestea ca fiind logice. Dar stiti ceva? Sunt si o forma pozitiva de disciplina.

Obraznicia fata de adulti

De ce copilul dumneavoastra doreste disciplina: Copiii nu se pot abtine sa nu incerce diverse cuvinte si moduri de a vorbi cand sunt auziti de prietenii dumneavoastra. Credeti sau nu, totusi, doresc sa-i invatati cat de departe pot merge – sa stabiliti limitele limbajului acceptabil. Deci luati-va inima in dinti si considerati discutiile condimentate o pedoarie pentru sfaturi disciplinare: „Le pot vorbi astfel oamenilor mari? Imi vei permite?“ Raspunsul dumneavoastra (prin cuvinte mai utile, desigur) va fi: „Nici gand, amice!“

Copiii doresc si sa se asigure ca adultii sunt diferiti de tovarasii lor de joaca, ca nu pot vorbi cu dumneavoastra la fel cum ar vorbi cu alt copil. Discutiile respectuoase implica faptul ca adultii sunt la conducere, ceea ce inseamna ca micutul se simte in siguranta si nu trebuie sa ghiceasca modul in care sa se poarte.

Ce trebuie sa faceti:
Insistati ca micutul sa foloseasca vorbe politicoase, chiar daca trebuie sa repete propozitia de trei sau patru ori pana cand ii iese. Unele lectii de viata sunt ca tabla inmultirii: necesita repetare indelungata ca sa se fixeze.

Asta inseamna ca trebuie sa rezistati tentatiei de a riposta: „Sa nu indraznesti sa-mi vorbesti astfel!“ Asta nu face decat sa-i arate ca acel mod de a vorbi este eficient, spune Alina Olaru - Psiholog / DespreCopii.com

„In loc de asta, treceti la nivelul lui, priviti-l in ochi si spuneti-i calm dar ferm, <<Mi-ar placea sa mai incerci o data. Cum ar fi sa zici Mami, as vrea tare mult sa mai ramanem la locul de joaca>>“.

Daca puteti sa-i indepliniti rugamintea, acum politicoasa, faceti-o. In caz contrar, spuneti „Am auzit si stiu ce doresti. Dar nu avem timp sa ramanem mai mult azi. Este momentul sa plecam“.

Cand copilul este obraznic cu alt adult, luati-l deoparte si spuneti-i cum sa-si ceara scuze. Nu uitati: copilul este incepator in arta conversatiei politicoase. Daca refuza sa-si schimbe exprimarea, oferiti-va sa cereti dumneavoastra iertare in locul lui, iar ulterior discutati cu copilul despre modul in care va asteptati sa le vorbeasca adultilor.

Incalcarea regulilor impreuna cu un prieten

Cand copilul dumneavoastra doreste disciplina: Copiii – mai ales cei foarte mici – nu se descurca bine cand se afla sub presiunea celor de varsta lor. Ei au nevoie de dumneavoastra, adultii, sa-i ajutati sa puna in aplicare regulile casei. Iar dupa 5 ani, vor fi usurati sa stie ca se pot folosi de dumneavoastra ca scuza pentru a scapa de lucrurile pe care nu doresc sa le faca („Asta este impotriva regulilor noastre – mama ne va pune sa facem curat.“). Este o sansa sa va invatati copilul cum sa infrunte presiunea celorlalti copii, pentru a fi pregatit cand va fi mai mare, iar mizele unor astfel de presiuni vor fi mai mari.

Ce trebuie sa faceti:
Adunati-va talentele actoricesti si incercati sa va pastrati calmul in timp ce le spuneti copiilor cat de mult v-a intristat faptul ca, sa zicem, au pictat (mazgalit, de fapt) un perete. Fara indoiala, este dificil. Este tentant sa va apuce rasul in asemenea situatii, dar copiii vor crede ca v-au intrat pe sub piele.

Rugati-i sa se aseze si intrebati-i (cu asprime – amintiti-va, e vorba despre disciplina), „Unde desenam cu creioanele colorate? Sunt peretii acelasi lucru cu hartia? Ce puteti face acum?“ Apoi aduceti ustensilele de curatat si aratati-le cum sa curete peretele. Bineinteles, s-ar putea ca mai tarziu sa munciti mai mult sa curatati daca ii puneti mai intai pe ei sa faca asta, dar puteti fi sigura ca s-au invatat minte: daca fac mizerie, trebuie sa si curete.

In cazul in care copiii au incalcat alta regula, cum ar fi sa sara in pat sau sa necajeasca animalul familiei, tot trebuie sa interveniti si sa le atrageti atentia ca nu este bine ce fac, dar nu mai este necesar sa-i pedepsiti. Faptul ca au intrat in bucluc si sunt certati pentru ce au facut este o pedeapsa suficienta pentru cei mai multi copii. Iar dumneavoastra probabil ca nu veti fi nevoita sa trimiteti acasa celalalt copil. „Daca ati gestionat bine situatia, copiii vor fi dupa aceea cuminti ca niste ingerasi“

Sfatul de la Desprecopii.com

In cazul in care copilul dumneavoastra pare sa fie de-a dreptul usurat ca interveniti ferm, iata care este motivul: nu poate verbaliza, dar poate ca gandeste ceva de genul: „Slava Domnului! A venit cavaleria. Nu mai trebuie sa port batalia asta de unul singur.“

Iar aceasta este o experienta importanta pentru el: cand va fi mai mare, acel sentiment de siguranta si ordine va deveni piatra unghiulara a propriei auto-discipline.

autor: Desprecopii.com, Redactor Daniela Slavu, Articol aprobat deColegiul Psihologilor Desprecopii.com Desprecopii.com (c) Toate drepturile rezervate, 2008

sursa

Zece sfaturi pentru părinţii copiilor cu voinţă puternică

Rolul de părinte implică numeroase responsabilități și strategii pe care adultul le adaptează în funcție de nevoile specifice copilului. Uneori este mai dificil decât am crede, flexibilitatea adultului fiind necesară și adesea adaptarea este elementul cheie pentru o bună relație părinte copil. Într-un articol anterior colega noastră dr. Oana Niculae ne-a prezentat câteva din caracteristicile copilului cu voință puternică, în acest material  primim și câteva sfaturi utile.

___________________________________________________________ 

1. Evitați luptele pentru putere prin utilizarea rutinelor și a regulilor.

2. Copilul dvs. cu voință puternică vrea să preia iniţiativa mai mult decât orice...lăsaţi-l să se ocupe de cât mai multe dintre activitățile lui. Nu îl bateţi la cap să se spele pe dinți, întrebaţi-l "Ce altceva mai trebuie să faci înainte de a pleca?" Dacă el așteaptă să îi spuneţi dvs. puteţi spune: "În fiecare dimineață vom mânca, periem dinții, folosim toaleta." Copiii care se simt mult mai independenţi și mai responsabili de ei înşişi vor avea mai puțină nevoie să se răzvrătească și să fie în opoziție.

3. Lăsaţi-l să facă alegeri. Dacă îi daţi ordine, el va fi aproape sigur deranjat. Dacă oferiți o alegere, el se simte ca propriului său stăpân. Desigur, îi oferim doar alegerile cu care suntem de acord să le facă în acord cu vârsta sa. De exemplu: dacă vreţi să mergeți la magazin şi nu este negociabil însă cu toate acestea el vrea să rămână în joc, o alegere potrivită este: "Vrei să plecăm acum sau în zece minute?"

4. Permiteţi-i să aibă autoritate pe trupul lui. "Am auzit că nu doreşti să porţi jacheta astăzi. Cred că este frig și eu sunt cu siguranță voi purta un sacou. Desigur, eşti responsabil de propriul corp, atâta timp cât te îngrijeşti de sănătatea şi siguranţa ta.... Dar mi-e teamă că îți va fi rece afara, iar eu nu voi dori să mă întorc acasă. Ce zici dacă am pune jacheta ta în rucsac, iar apoi vom avea, dacă te răzgândeşti ". De mult ori în această situaţie, îngrijorarea părinţilor este legat de riscul de boala...copilul nu va ajunge la acest deznodământ după o singură experienţă daca nu faceţi din faptul că copilul va cere jacheta un câştig personal al dvs. în lupta cu el. În situaţia contrări copilul îşi va aminti din această experienţă că a purta jacheta este o pierdere şi un câștig...acela că mă simt confortabil în loc să îmi fie frig. În plus pentru copii este greu să-și imagineze senzație de frig, atunci când este atât de cald în casă și o jachetă pare în această situaţie un lucru nefolositor. Copilul este sigur că are dreptate - corpul lui îi susţine asta şi de aceea se opune atât de natural. Noi ca părinţi nu ne dorim subminarea încrederii în sine a copilului ci să învețe că nu există nicio rușine în schimbarea unor păreri după ce ai mai multe informaţii.

5. Nu-l împingeţi în direcţii opuse în raport cu dvs. Dacă adoptaţi o poziție puternică şi de neclintit rapid, puteți provoca cu ușurință copilul şi atunci el vă va sfida doar pentru a dovedi că are un punct de vedere. Veţi știi astfel când aţi ajuns într-o luptă pentru putere și atunci este recomandat să vă opriţi, să respiraţi și să vă amintiți că victoria într-o bătălie cu copilul dumneavoastră mereu aduce după sine riscul să pierdeţi puncte în domeniul care este cel mai important: relaţia părinte-copil. În cazul în care aveţi dubii spuneţi-i "Ok, poți decide acest lucru pentru tine." Dacă el nu poate face o alegere potrivită, atunci încurajaţi-l să găsească o altă cale pentru a-şi satisface nevoia de autonomie, fără a-şi compromite sănătatea sau securitatea.

6. Faceţi un pas în afara luptei pentru putere şi lăsaţi-vă copilul să iasă din această poveste cu "faţa curată". Nu trebuie să dovediţi că aveţi dreptate şi în nici un caz nu ar trebui să încercați să îl înfrângeţi pe copilului dumneavoastră sau să îl obligaţi să adere la opiniile tale. El poate fi nevoit să facă ce îi spuneţi, dar are dreptul să aibă propriile păreri și sentimente legate de aceasta.

7. Ascultaţi-vă copilul. Dvs., ca adult, aţi putea presupune în mod rezonabil că știţi ce este mai bine. Dar tot aşa cum dvs. aveţi o voință puternică , tot aşa copilul are o voință puternică ca urmare a integrității lui şi încearcă să protejeze ceva ce pare important pentru el. Numai prin ascultarea cu calm a argumentelor pe care vi le spune și prin reflectarea cuvintelor lui, copilul ar putea să înțeleagă că nu vă opuneţi la ceea ce el îşi doreşte să facă. O afirmaţie de tipul: "Am auzit că nu doreşti să faci baie. Poți să-mi spui mai multe despre asta?" v-ar putea aduce informațiile pe care vă e teama că nu le veţi afla; copilul are un motiv care este important pentru el şi dvs. nu-l veţi afla dacă intraţi într-o luptă şi îl obligaţi să intre în cadă.

8. Încercaţi să priviţi din punctul lui de vedere. De exemplu, el poate fi furios pentru că i-aţi promis că îi spălați pelerina cu Superman și apoi aţi uitat. Pentru dvs. el este încăpățânat dacă se supară si nu acceptă sau insista să o spălaţi, pentru el însă este justificată supărarea și dvs. sunteți ipocrită, pentru că nu este acceptabil nici legat de dvs. să nu vă respectaţi promisiunile făcute lui. Ce este de făcut în această situaţie? Dvs. vă cereţi scuze pentru că nu v-aţi respectat promisiunea, îl reasiguraţi că vă străduiţi să vă țineţi promisiunile și mergeţi împreună să spălaţi pelerina. Luaţi în considerare modul în care aţi vrea să se poarte cu dvs. și purtaţi-vă şi dvs. la fel cu el.

9. Disciplinaţi prin consolidarea relației şi nu prin pedepse. Copiii nu învață nimic atunci când sunt în mijlocul unei lupte deoarece, ca noi toți, atunci adrenalina este descărcată la un nivel crescut și în aceste condiţii procesul de învățare se oprește. Copii se comportă corespunzător pentru că vor să ne bucure. Cu cât vă luptaţi mai mult și îl pedepsiţi mai mult, cu atât mai mică va fi dorința lui de a vă face pe plac.

10. Oferiţi-i respect și empatie. Cei mai mulţi copii cu voinţă puternică se luptă pentru respect. Dacă îl oferim oricum,ei nu mai au nevoie să se lupte pentru a-şi proteja statutul. Și, la fel ca oricare dintre noi, îi ajută foarte mult dacă se simt înțeleşi. Dacă vedeți punctul său de vedere și credeţi că el a greșit - de exemplu, el vrea să poarte pelerina cu Superman la biserică și credeți că e nepotrivit – îi puteţi oferi o abordare empatică prin felul în care îi setați limita. "Ştiu că adori această pelerină și îți dorești să o porţi, dar atunci când vom merge la biserică nu putem purta pelerină. Ce ar fi dacă am lua-o cu noi astfel încât să o poţi purta în drum spre casă? "