Ramai intodeauna calma si fii pregatita sa te repeti. Repetitia si consecventa sunt reguli de aur cand vine vorba despre copiii mici. Daca sunt obositi sau flamanzi, vor avea motive in plus sa fie maraiti.
Fii un bun exemplu. Vrei ca cel mic sa invete sa spuna “te rog” si “multumesc”? Atunci asigura-te ca cel mic te vede pe tine facand asta de fiecare data cand este cazul, mai ales cand interactionezi cu el. Vrei sa ramana calm cand lucrurile nu merg conform planului? Procedeaza si tu la fel, mai ales cand piticul este prin preaja si te poate studia in voie.
Nu lasa “spatii goale”. Daca-i spui unui copil mic sa nu faca ceva, nu inseamna de fiecare data ca ei isi vor redirectiona atentia catre altceva ce tu consideri a fi potrivit de facut (de cele mai multe ori, mereu refuzati, se vor simti frustrati si vor face o criza, un tantrum)
Ofera optiuni rezonabile cand ii interzici unui copil sa faca un lucru care-ti displace. Daca piticul detine ceva ce nu ti-ai dori sa aiba, ia-i-l din manuta, insa ofera-i, in schimb, o jucarie (si fa sa dispara obiectul incriminant din raza vederii).
Parintii trebuie incurajati sa spuna “da” cat de des posibil. Daca cel mic isi doreste ceva ce nu poate si nu trebuie sa fie oferit unui copil de varsta lui, incearca sa gasesti ceva potrivit varstei sale.
Ofera-i posibilitatea sa aleaga. Incepe prin alegeri simple cand e mic si lasa-i libertati mai mari pe masura ce creste. Scopul este sa crestem adulti responsabili care sa stie sa faca alegeri bune. Nu vor stii cum sa aleaga ce e bine pentru ei in mod miraculos, ci invatand sa faca alegeri de tot felul de-a lungul vietii. Unui copil de 2-3 ani ii puteti lasa optiunea de a alege sa mearga la culcare in brate sau pe picioarele sale, iar unuia mai mare, cu ce haine sa se imbrace la scoala in ziua respectiva. In situatii dificile, cand copiii evita sau nu sunt capabili sa aleaga, decide in locul lor
Fiecare parinte are stilul sau de a educa. La fel si copiii: vor alege cum sa se comporte, in cele din urma va fi responsabilitatea lor. Ii poti influenta comportamentul in functie de modul in care te comporti cu el. Vei fi genul de parinte care isi salveaza mereu copilul de la ananghie? Vei fi parintele dictator care sa spuna tuturor celor din casa ce si cum sa faca? Cercetarile par sa sustina un stil de educare in care copiii sunt liberi sa aleaga, dar suporta si consecintele faptelor lor. Ca sa influentezi comportamentul cuiva, o idee buna este sa te analizezi pe tine insuti.
Invata si exerseaza-ti abilitatile de comunicare eficienta. Invata cum sa fii un ascultator bun si cum sa fii empatic. Daca copilul are ceva greutati, simpatizezi cu el sau ii spui sa se linisteasca?
Fiecare actiune are scopul satisfacerii unei nevoi sau dorinte. Aceste nevoi pot fi realizate in mod productiv sau neproductiv. Daca incerci sa intelegi ce nevoi doreste sa-si acopere copilul tau, probabil vei descoperi o cale pentru a-si indeplini nevoia intr-un mod mai productiv. Ideea este sa inlocuiesti comportamentele pe care nu le doresti cu unele adecvate, acceptabile (ofera optiuni de alternative acceptabile).
Explica-le copiilor regulile si ce astepti de la ei inainte de a formula pedepse. Nu pot urma o regula daca nu o inteleg. Daca apare o situatie in care lucrurile nu se intampla asa cum ai dori si sesizezi ca e posibil ca cel mic sa nu fi inteles ce se asteapta de la el, foloseste oportunitatea de a-l invata. Recapituleaza impreuna cu copilul cum ti-ai dori ca acesta sa reactioneze in viitor.
Se va intampla ca fie tu, fie copilul, sa fiti suparati. Majoritatea oamenilor a auzit despre instinctul “lupta sau fugi!”. Cand lucrurile nu merg asa cum ne asteptam, se declanseaza “lupta sau fugi” ca parte a subconstientului nostru. Printre simptomele prezente odata cu declansarea acestuia sunt cresterea ritmului cardiac si un fel de crampe la stomac. Mesagerii chimici eliberati in sange sunt responsabil pentru aceste stari, fiind nevoie de ceva timp pentru ca acestia sa fie metabolizati si dezactivati. Nu prea exista motive pentru a coopera cu cineva in momentul in care acesta este suparat.
Daca este posibil, o pauza de 20 minute va permite oricui sa se calmeze si sa incerce sa gaseasca solutii pentru problema care a declansat conflictul. Acordand copilului timpul necesar pentru a se calma sau luand tu singura o pauza inainte de a incerca rezolvarea situatiei aparute ii va invata pe cei mici lectii valoroase despre cum pot face fata sentimentelor de tot felul si cum pot beneficia de pe urma lor pentru tot restul vietii.
Time-out-ul sau pauzele au scopul mai precis de a calma decat de a pedepsi. Limitarea time-out-ului la 1 minut pentru fiecare an ce compune varsta micutului (3 minute pentru 3 ani, de ex) este o idee binevenita.
Mielinizarea fibrelor nervoase este cea care permite unui individ sa-si controleze muschii in mod constient. Deprinderea folosirii olitei inainte de varsta de 2 ani nu este recomandata tocmai pentru ca mielinizarea este incompleta, ceea ce nu permite copilului sa-si controleze vezica asa cum ar trebui. Nu insista atunci cand observi ca cel mic nu este pregatit fizic sau emotional pentru o etapa sau alta.
Comportamentul abuziv include lovitul, palmuitul, tipatul si poreclitul. Evita-le! Daca traiti intr-un mediu in care aceste lucruri sunt la ordinea zilei, copilul si comportamentul lui vor avea de suferit. Atunci de ce le folosesc oamenii? Pentru ca au eficienta imediata pe termen scurt. Partea proasta este ca sunt insotie mereu de efecte secundare. Relatiile in care se folosesc astfel de tactici se vor degrada.
Metodele pot dovedi un oarecare efect in cazul copiilor foarte agresivi.
Nu oferi alternative acolo unde nu exista! Cateodata optiunea nu este o optiune!
sursa articol:
www.mamica.ro
