- ce mancare sa ii dau?
- ce jucarii sa ii cumpar?
- ce sporturi sa faca?
- ce prieteni sa aiba?
- cat sa invete zilnic?
- cat sa il las pe calculator?
Bineinteles ca exista astfel de articole, majoritatea insa contine truisme: aveai nevoie de un articol sa iti spuna ca copilul tau nu trebuie sa manance ceafa de porc de la 1 an? Ai cu adevarat nevoie de un articol care sa iti spuna ce jucarii sa ii cumperi? Daca nu exista un astfel de articol sau tu nu il gasesti, ii vei cumpara copilului tau, un topor, 2 cutite si un Desert Eagle .44?
In principiu, cred ca ar trebui sa ai copii atunci cand educatia, situatia financiara si cerebrala iti permite acest lucru, din toate punctele de vedere. Sunt truisme, tine de common sense, daca nu ai capacitatea de a intelege acest lucru, cu siguranta nu vei gasi adevarul in vreun articol pe net.
Vrei sa gasesti raspunsul la aceste intrebari? Citeste, invata, asculta-ti copilul, gandeste, intreaba insa trageti propriile concluzii intrucat toti copiii sunt diferiti. Daca parintii vostri ar fi ascultat fara discernamant de sfaturi ca acestea, nu am mai fi avut un Hagi, o Comaneci, un Ivan Patzaichin.
Am fi fost toti la fel. Si ar fi fost pacat.
In consecinta, sfatul meu este sa va jucati cu copilul vostru, sa il ascultati, sa tineti cont de dorintele, nazuintele sale, sa nu va proiectati voi asupra lui, temerile, complexele si tarele voastre, sa intelegeti ca are drumul sau si voi trebuie sa il sprijiniti pe acesta, nu sa il abateti de la el si sa il faceti sa traiasca viata pe care voi v-ati fi dorit-o pentru voi.
Este copilul vostru dar nu sunteti voi.
Este parte din voi dar are si o parte a sa, proprie,
Ati vrut sa faceti fotbal si nu ati facut? Pacat, poate insa el are ocazia de a fi un mare dansator, nu il ratati de la inceput doar pentru ca voua vi se pare ca topaiala nu e barbateasca si voi ati fi vrut sa il vedeti la Dinamo / Steaua, dand goluri in campionate.
Ce jucarii sa ii cumparati? Alea care ii fac bucurie si pe care vi le permiteti. Nu alea care va plac voua sau pe care le considerati voi amuzante / potrivite.
Exista copii care adora jucariile de plus, dupa cum exista copii care iubesc masinutele ori avioanele.
NU SUNTEM TOTI LA FEL!
Si zau ca asta este un lucru bun.
Inainte sa il complexati, povestindu-i cat de bine faceati voi acelasi lucru la varsta lui, cat de mult, cat de corect, cat de viteaz si destept erati, ganditi-va daca nu cumva exagerati putin. Si daca nu sunteti Ghandi, Bill Gates, Bohr sau Capablanca, iar toate realizarile voastre extreme pana la varsta asta, s-au oprit la o casa, un masina si ce sa bagati in gura seara, atunci eu cred ca pe undeva v-ati ratacit.
Incurajati-l, sfatuiti-l, sprijiniti-l dar lasati-l sa isi aleaga drumul.
Iar in privinta jucariilor, cumparati-i ce il face sa zambeasca, sa rada, sa va stranga in brate fericit, pt ca asta este tot ceea ce conteaza.
Indiferent ca vorbim de camioane, machete de masini, puzzle-uri, figurine, desen si pictura, plastilina-olarit sau trotinete.
Daca scoala este importanta? Da, cu siguranta. Intrebati-va insa daca ati prefera sa il vedeti ca ajunge profesor / doctor sau...inventator? Sau scriitor?
Sistemul nostru de invatamant, nu este printre cele mai bune, statisticile sunt graitoare in acest sens, avem analfabeti, o rata de violenta incredibil de ridicata, extrem de multi habotnici si din ce mai putini, oameni de geniu.
Sistemul de invatamant (atentie, nu si de "educatie", copilul se educa acasa de catre parinti, nu la scoala de catre profesori) romanesc, urmareste doar sa ii uniformizeze, sa scoata din ei niste robotei utili, nu oameni cu coloana vertebrala.
Pe scurt? Iubiti-va copiii pentru ca sunt minunati si oferiti-le jucariile care ii fac sa zambeasca pe ei, nu pe voi.
Astea sunt spre exemplu jucariile preferate ale copiilor mei si eu nu ii judec pentru gusturile lor:
